S-ar părea că prietenia – care este, să n-o uităm, un fel de dragoste – e deosebit de sensibilă la un anume tip de „trădări“. O disponibilitate constantă și o anume capacitate de iertare trebuie să existe între parteneri, dar ele au totuși limite. Într-o prietenă, într-un prieten trebuie să ai, înainte de toate, încredere: că nu te minte, că nu-ți vrea răul, că nu te bârfește și nu te lucrează pe la spate, că ți se arată așa cum este, fără machiaj și fără costum de teatru; că îți ascultă confidențele cu interes și simpatie, fără a le comenta cu alții; că îți va respecta rezerva și nu-ți va cere să-i spui mai mult decât hotărăști tu însuți; că îți cunoaște defectele, dar a hotărât să le suporte; că la nevoie îți va veni în ajutor sau te va apăra în fața altora; că, rămânând disponibilă, sau disponibil, pentru tine, nu te va apăsa totuși excesiv; în sfârșit, că legătura dintre voi va fi constantă, chiar dacă împrejurările, pentru câtăva vreme, vă vor despărți. Şi toate aceste condiții trebuie să le îndeplinești și tu pentru ea, pentru el, fără efort și cu bucurie...(Timpul ce ni s-a dat, vol.2)
