CAUTĂ AICI:

Conținuturile inconștientului colectiv

 … aici jos sunt armuri vechi, arme ale părinților noștri mâncate de rugină, de care atârnă curele mucegăite din piele, apoi mânere de lănci ciuruite de viermi, vârfuri îndoite de sulițe, săgeți rupte, scuturi putrezite, cranii, schelete de bărbați și de cai, tunuri vechi, catapulte, făclii distruse, arme de asalt sfărâmate, vârfuri de pietre, ghioage de piatră, oase tăioase, dinți ascuțiți, potriviți pentru săgeți — tot ceea ce bătăliile din vremuri străvechi au lăsat să zacă pe câmp. 


Găsesc pietre pictate, oase scrijelite cu semne magice, descântece pe zdrențe de piele și plăcuțe de plumb, punguțe murdare, pline cu dinți, păr de om și unghii, bucăți de lemn legate la un loc, bile negre, piei de animale mucede — toate ținând de superstițiile născocite de vremurile întunecate de odinioară. 


Găsesc însă și lucruri mai rele : fratricid, lovitură mișelească de moarte — tortură — copii jertfiți — popoare întregi stârpite — incendiu — trădare — război — revoltă. 


Găsesc molime, catastrofe naturale, vase scufundate, orașe distruse, îngrozitoare sălbăticie animalică, foamete, lipsă de iubire între oameni … și frică — munți întregi de frică


Găsesc comorile tuturor culturilor din trecut — superbe imagini de zei, temple vaste, picturi, suluri de papirus, file de pergament cu literele unor limbi moarte, cărți pline de înțelepciune dispărută, cântece și cântări ale unor preoți bătrâni, povești istorisite de-a lungul a mii de generații. 


C.G. Jung - Cartea roșie 




Asumare Umbrei și captarea energiilor vitale

 Suferința e inevitabilă, dacă îți asumi absolut-neînsemnatul din tine, căci tu faci ceea ce e reprobabil și îndrepți ceea ce era distrus. În noi e mult mormânt și hoit, o miasmă de putreziciune. 


Căci altminteri cum trebuie să fie scăpat de pervertire absolut-neînsemnatul din tine? Cine să se îngrijească de absolut-neînsemnatul, dacă nu tu? Dar cine o face nu din iubire, ci din trufie, egoism sau aviditate este osândit. 


De aceea ne temem de absolut-neînsemnatul din noi, căci el este întotdeauna ceva pe care nu-l avem, care e una cu haosul și care participă la fluxul și refluxul enigmatic al acestuia. Dacă asum absolut-neînsemnatul, tocmai acel soare roșiatic incandescent al adâncului, și cad astfel pradă nebulozității haosului, atunci răsare pentru mine și soarele luminos de sus. De aceea cine năzuiește spre maxima înălțime găsește maxima adâncime. 


Absolut-neînsemnatul din tine este izvorul harului. Luăm această boală asupra noastră, neînsemnarea și josnicia, pentru ca zeul să ne tămăduiască și să se ridice radios, curățat de putreziciunea morții și de mâlul lumii demonice. Strălucind și pe de-a-ntregul teafăr, cel închis rușinos se va înălța spre mântuirea lui. 


Dacă asum absolut-neînsemnatul din mine, atunci sădesc o sămânță în solul iadului. Sămânța e invizibil de mică, dar din ea crește copacul vieții mele


C.G. Jung - Cartea roșie 




Constructul nu reprezintă realitatea

 Nebunia este o formă specială a spiritului și se atașează de toate doctrinele și filozofiile, dar și mai mult de viața cotidiană, căci viața însăși e plină de sminteală și în esență nerezonabilă. Omul tinde spre rațiune ca să-și poată face reguli. Viața însăși nu are reguli. Aceasta este taina și legea ei neștiută. Ceea ce tu numești cunoaștere este o încercare de a impune vieții ceva inteligibil.  


C.G. Jung — Cartea roșie 





Abisul care ne desparte

 Nimeni să nu se mire că oamenii sunt atât de depărtați unii de ceilalți, că nu se înțeleg, că se războiesc și că se ucid. Ar trebui să ne mirăm mai mult că oamenii cred că sunt apropiați, că se înțeleg și că se iubesc. Mai sunt două lucruri de descoperit. Primul este abisul nesfârșit care îi separă pe oameni. Al doilea este puntea care ar putea să unească doi oameni. Te-ai gândit vreodată câtă animalitate nebănuită îți face posibilă conviețuirea cu omul?

C.G. Jung - Cartea roșie 




Memento mori

 Te bucuri de cele mai mici lucruri abia după ce ai acceptat moartea. Dacă însă te uiți lacom, căutând ce ai mai putea trăi, atunci nimic nu este suficient de bun ca să te mulțumească, iar cele mai mărunte lucruri, care de altfel sunt mereu în jurul tău, nu te mai bucură. De aceea, eu contemplu moartea, căci mă învață să trăiesc. 

C.G. Jung - Cartea Roșie 



Poți citi o carte de mai multe ori

 Doar știi că poți citi o carte de multe ori — poate o știi aproape pe de rost, și totuși când vezi din nou rândurile din fața ta, anumite lucruri îți apar într-o lumină nouă sau îți vin chiar gânduri complet noi pe care nu le-ai avut înainte. Fiecare cuvânt poate lucra zămislitor în duhul tău. Și, pe deasupra, dacă lași deoparte cartea o săptămână și apoi o reiei, după ce duhul tău a trecut în acest răstimp prin felurite transformări, atunci vei vedea mai multe într-o altă lumină. 

C.G. Jung - Cartea roșie 

Integrarea Animei și Animusului

 Ce este masculinitatea? Știi câtă feminitate îi lipsește bărbatului spre a fi desăvârșit? Știi câtă masculinitate îi lipsește femeii pentru a fi desăvârșită? Voi căutați feminitatea la femeie și masculinitatea la bărbat. Și astfel, există numai bărbați și femei. Dar unde sunt oamenii? Tu, omule, nu trebuie să cauți feminitatea la femeie, ci trebuie s-o cauți și s-o recunoști în tine însuți, căci o ai dintru început. Dar îți place să te joci de-a masculinitatea, căci asta merge pe drumul neted al obișnuitului. Tu, femeie, să nu cauți masculinitatea la bărbat, și să iei asupra ta masculinitatea din tine însăși, căci o ai dintru început. Dar te încântă și e ușor să faci pe femeiușca, de aceea bărbatul te disprețuiește, căci el își disprețuiește feminitatea. Abia dacă poți spune despre sufletul tău ce sex are. Dar dacă ai să fii cu băgare de seamă, ai să vezi că bărbatul cel mai viril are un suflet feminin, iar femeia cea mai feminină are un suflet viril. Cu cât ești mai bărbat, cu atât ești mai departe de ceea ce este cu adevărat femeia, căci feminitatea din tine îți e străină și o disprețuiești. 

C.G. Jung - Cartea roșie 




Adevărul acestei lumi

 Mai rău e că te întrebi mereu cum vei găsi a doua zi forța necesară să continui să faci ceea ce ai făcut și în ajun și faci de atâta timp, unde vei găsi forța pentru acele demersuri imbecile, mii de proiecte care nu duc nicăieri, ca să scapi de copleșitoare nevoie, tentative mereu eșuate și toate pentru a te convinge că destinul e de neînvins, că trebuie să te prăbușești în spatele zidului în fiecare seară, zdrobit de frica zilei de mâine, mereu mai precară, mai sordidă. 


Mai vine și vârsta, poate, trădătoarea, și ne amenință cu ce-i mai rău. N-ai destulă muzică în tine să faci viața să danseze, asta e. Toată tinerețea ți s-a dus să moară de acum la capătul lumii, în liniște, în adevăr. Și unde să te mai duci oare, dacă nu mai ai în tine suficient delir adevărat? Adevărul, iată o agonie fără sfârșit. Adevărul acestei lumi e moartea. Trebuie să alegi, să mori sau să minți. Eu n-am putut niciodată să mă sinucid. 


Louis-Ferdinand Celine - Călătorie la capătul nopții 

Prostimea

Desigur, avem obiceiul să admirăm zilnic mari bandiți, a căror opulență lumea întreagă o venerează împreună cu noi și a căror existență se dovedește, de îndată ce o cercetezi mai îndeaproape, o perpetuă crimă reînnoită în fiecare zi, dar acești oameni se bucură de glorie, de onoruri și de putere, hoțiile lor sunt consacrate de legi, în timp ce oricât ai căuta în istorie totul demonstrează că un biet găinar și mai ales un hoț de alimente neînsemnate cum ar fi o bucată de pâine, de slănină sau un boț de brânză, atrage asupra sa, fără putință de scăpare, oprobriul indiscutabil, renegarea categorică a societății, pedepsele majore, dezonoarea automată, rușinea de neispășit, și asta din două motive, mai întâi pentru că autorul unor asemenea hoții e în general un sărac și pentru că starea lui implică în ea însăși o rușine esențială și apoi pentru că actul său conține un soi de tăcut reproș făcut comunității. Furtul săracului devine o malițioasă reluare în posesie individuală a ceea ce îi aparține. Unde am ajunge? Așa că represiunea miilor de pungași se execută sub toate climatele, bagă de seamă, cu o rigoare extremă, nu numai ca un mijloc de apărare socială, dar mai ales ca o recomandare severă tuturor nefericiților să stea la locul lor și în casta lor, nevoiași, bucuroși resemnați să crape la nesfârșit de-a lungul secolelor de mizerie și de foame…


Louis-Ferdinand Celine - Călătorie la capătul nopții 

Sufletul

 Sufletul reprezintă vanitatea și plăcerea corpului cât timp corpul e sănătos, dar înseamnă și dorința de a-l părăsi de îndată ce acesta e bolnav sau îi merge prost. Iei din cele două ipostaze pe cea care-ți servește cel mai mult la un moment dat, și gata! Cât mai poți alege între ele două, e bine.

Louis-Ferdinand Celine - Călătorie la capătul nopții