CAUTĂ AICI:

Povețe pentru învățătură și viață

 Și vezi de ia aminte:să înveți bine, cu sârguință, ca să-ți fie de folos. Ceea ce trebuie să știi pe de rost învață pe de rost, iar ccea ce trebuie să spui cu vorbele tale, adică să scoți înțelesul, spune cu vorbele tale. Caută de-ți însușește toate științele. Pentru că, vezi, unul cunoaște foarte bine matematica și habar n-are cine a fost Petru Movilă. Altul știe cine a fost Petru Movilă, dar nu-i în stare să spună nimic despre lună. Tu să înveți așa fel, ca să știi de toate! Învață latina, franceza, germana... apoi, bineînțeles, geografia, istoria, teologia, filosofia, matematica... Și când ai să le desprinzi pe toate, are să-ți vină ușor și în viață, orice cale ai să apuci. Atâta ai de făcut: să înveți și să-ți umpli sufletul de lumină, că pe urmă are grijă Dumnezeu să-ți arate ce să te faci: doctor, judecător, inginer...

A.P. Cehov - Stepa (Opere IV)

Model de meditație

 Dacă te uiți mult la cerul cel adânc, fără să-ți iei ochii de la el, ți se furișează în gând și în suflet simțământul unei singurătăți fără sfârșit. Ți se pare că ești neînchipuit de singur, și tot ce până atunci ți se părea apropiat și drag începe să-ți fie străin și-și pierde orice valoare. Stelele, care de mii de ani se uită din înălțimi, și până și cerul plin de taine, și negura - toate atât de indiferente față de scurta viață omenească. îți apasă sufletul cu tăcerea lor. atunci când rămâi singur cu ele și încerci să le pătrunzi înțelesul; gândul singurătății care ne așteaptă pe fiecare în mormânt pune stăpânire pe noi, și viața ni se pare fără nădejde, înfricoșătoare... 

A.P. Cehov - Stepa (Opere IV)



Eroii de ieri și de azi

 Nu este un zid care să nu poate fi străpuns, dar eroii de roman din zilele noastre, așa cât îi cunosc, sunt prea sfioși, prea lipsiți de energie, prea leneși și bănuitori și prea se împacă repede cu gândul că nu-s decât niște ratați, că viața i-a amăgit. În loc să lupte, nu fac decât să critice, afirmând că lumea e banală și neținând seama că însăși critica lor se preface, încetul cu-ncetul, în banalitate.

A.P. Cehov - Povestea doamnei N. N. (Opere IV)



Review: Jurnal de idei

Jurnal de idei Jurnal de idei by Constantin Noica
My rating: 2 of 5 stars

80% din carte e prea specializată pentru a fi accesibilă publicului larg. De exemplu, primele 145 de pagini sunt, în mare parte, notele unui curs de logică.

Am reținut ca interesante notele de călătorie din Maramureș și Bucovina. În notele de călătorie din Anglia se simte un miligram de suflet când îl menționează pe fiul său Răzvan (actualul călugăr Rafail dn munții Apuseni). La Paris s-a întâlnit și cu Cioran printre alții. Conform acestor însemnări, Cioran i s-ar fi confesat că îi place viața - încă prea mult.

Câteva concepte proprii care sunt repetate constant: devenirea întru devenire, limita ce limitează (sau nu limitează) etc. Dă multe exemple cu aceste concepte. Am subliniat întru - termen important pentru autor din care face o întreagă filosofie. 

Înțeleg că toată gândirea lui Noica e de factură hegeliană. Schopenhauer e numit ‘filosof mediocru’.

Idei si spirit pur. Însemnări seci și fără suflet. Trebuia să fi cumpărat varianta redusă, Carte de înțelepciune. Mă scutea să sar atât de des paragrafele cu probleme de logică.


View all my reviews

Umanismul lumii de mâine

 Omul va trebui să fie tot mai interesant, căci nu se mai întâmplă lucruri neobișnuite în jurul lui. Evenimentul, neașteptatul, surpriza, noutatea intră în eclipsă. Natura cu Proteus-ul ei, istoria, strada sunt monotone și preștiute. Anexând materia moartă și înfățișându-ne cu ea, avem răspunderi pentru spectacolul lumii. Pe scenă nu mai sunt zei sau victime de-ale lor - anecdote și mituri. Omul trebuie să devină o ființă mitologică, acum. 

Constantin Noica - Jurnal de idei, 2.282



Skynet vs. humanity

Problema roboților de mâine, înzestrați cu creiere electronice, va redeveni cea a primei întâlniri de la ‘conștiința de sine’, din Hegel: afirmarea oarbă. Măciuca redevine actuală în ceasul suprem al civilizației, când ea vrea să atingă stadiul vieții și să procreeze. Iar toată problema e: ce motive are robotul să se apere în fața omului?
Dacă are vreunul, atunci omul și-a încheiat cariera.

Constantin Noica - Jurnal de idei, 1.7

The illusion and the Reality

Those who think the unreal is,and think the Real is not, they shall never reach the Truth, safe on the path of right thought.

But those who know the Real is, and know the unreal is not, they shall indeed reach the Truth, safe on the path of right thought.

The Dhammapada


Financial tips from the Buddha

Sometimes the Buddha even went into details about saving money and spending it, as, for instance, when he told the young man Sigala that he should spend one fourth of his income on his daily expenses, invest half in his business and put aside one fourth for any emergency.

Walpola Rahula - What the Buddha taught


There are two kinds of minds

With the two types of views there are two kinds of minds. As human beings, we all have what we could call ordinary minds - the mind that you’ve always assumed you’ve had. It’s calculating mind, a discriminating mind, a fragmented mind. It’s the mind of ordinary consciousness, the mind of self and other. We generally think of it as ‘my mind’.
     But there’s another mind that is unborn, ungrown, and unconditioned. Unlike ‘your mind’, it’s unbound, for there is nothing beyond it. To this Mind, there is no ‘other mind’.
     This Mind is nothing other than the Whole. It’s simply thus, the fabric of the world itself - the ongoing arising and falling away that are matter, energy, and events.
     This Mind is self-evident - it’s always switched on, so to speak. We can - and, in fact, we do - see It in every moment. If we would only refrain from stirring our minds and let our conceptualizing die down, like the ripples on a pond after the stirring wind has ceased, we would realize - we would know   - Mind directly.
     All we ever find is the arising and ceasing of the world as it has come to be now. When you snap your fingers it’s already gone. All that persists is thus. Thus is not an object of mind but Mind Itself. There is only this eternal arising and ceasing - but there’s no thing that comes or goes. This is our actual experience from moment to moment. If we would just see, just rely on perception alone, we’d see the ongoing arising and ceasing of the world as it has come to be now - and all our confusion about the nature of existence would vanish instantly.

Steve Hagen - Buddhism plain and simple


Review: Confesiuni

Confesiuni Confesiuni by Augustine of Hippo
My rating: 4 of 5 stars

E interesant să citesc o carte scrisă la începutul creștinismului tocmai acum, la sfârșitul lui.

Când am studiat Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis. Vol. I - ca să mă familiarizez cu creștinismul răsăritean - am observat că autorul are un dinte împotriva lui Augustin. Lucru ciudat deoarece Sf. Augustin e celebrat în calendarul nostru undeva prin iunie.

Încerc să-mi explic în mare cele două poziții - Romanidis vs. Augustin - așa cum le-am înțeles.

Romanidis îi reproșează lui Augustin că a amestecat religia cu filosofia. Într-adevăr, Augustin pune creștinismul pe baze neoplatonice. Poate pentru a-i oferi legitimitate intelectuală în acele vremuri. Citim în special în cărțile VII, X, XI, XII despre toate aceste concepte: eternitatea (e vorba de veșnicie dincolo de timp, nu de totalitatea timpului cum credeam), durată, lucruri corporale și lucruri inteligibile, Idei, Ființă, memorie etc. Problema cu filosofia e că nu rămâne dogmatică, țintuită în canoane (vezi scolastica). Oricând poate fi combătută cu argumente raționale. Orice se poate argumeta. Dacă Augustin a așezat creștinismul pe baze raționale, atunci creștinismul a putut fi combătut cu `arme` raționale, cu concepte.

În Răsărit creștinismul e dincolo de rațiune. Experiențele mistice, vederea lui Dumnezeu în oglinda sufletului e o experiență dincolo de cuvinte, de rațiune. Romanidis spune că se bazează pe experiența nemijlocită a Necreatului. Creștinismul în ortodoxie nu se poate ataca rațional deoarece el este dincolo de rațiune.

Și Augustin descrie în Confesiuni câteva experiențe mistice. Aplică metoda platonică detaliată în Banchetul. Poate se găsește și în Enneadele lui Plotinus - nu știu, n-am citit. Se pornește meditația de la lucruri concrete, sensibile, urcând la lucruri inteligibile și se ajunge, în sfârșit, la Ideea cea eternă. Ideile se află în gândirea lui Dumnezeu. În acel moment are loc o străfulgerare. Unii zic că e mistică, eu cred că e intelectuală - ca atunci când îți storci creierii să înțelegi o chestie apoi se produce un clic și înțelegi brusc adevărul.

Iată aici un exemplu. Augustin șade cu mama lui la fereastră și meditează împreună după acest model:

‘’... am străbătut treaptă cu treaptă toate lucrurile corporale și cerul însuși, de unde soarele, luna și stelele răspândesc lumină asupra pământului. De aici am urcat înlăuntrul nostru, gândind, admirând și vorbind despre operele tale; am ajuns apoi în cugetele noastre și am trecut dincolo de ele, ca să atingem ținutul belșugului nesecat, acolo unde viața înseamnă înțelepciunea prin care au fost create toate lucrurile pe care le știm , toate care au fost și toate care vor fi, fără ca ea însăși să fi fost creată, căci ea ființează pur și simplu, cum a ființat și cum va ființa întotdeauna. ‘’


Până aici am făcut o deosebire între două abordări ale creștinismului despre care a vorbit Romanidis.

Ca om, Sf. Augustin îmi este drag. O minte mereu în căutare. Un suflet pasional. Îi plăcea mult iubirea. Repetă de multe ori în Confesiuni că nu putea trăi fără femeie. Reiese din unele aluzii că în tinerețe a avut și un iubit. Chiar și după ce a fost botezat optând pentru viața solo, recunoaște că mai are vise erotice. Și multe alte detalii din viața personală care de obicei rămân nespuse. E foarte sincer pentru acea perioadă. Nu se lasă până ce nu găsește sens vieții. Iar această carte e povestea căutării Adevărului și convertirii la El.

Vreau să laud această ediție. Este exact aceeași ediție care a apărut cu ani în urmă la Nemira. Acea ediție era greu de citit, pe două coloane, hârtie de proastă calitate. Această ediție de la Humanitas este excelentă. O traducere excepțională a domnului Eugen Munteanu cu note explicative și interpretări. De exemplu, la pasajele mai obscure, traducătorul prezintă și echivalările traducătorilor din limba franceză, engleză, germană și italiană. Iubesc aceste ediții îngrijite care respectă cititorul.

View all my reviews