CAUTĂ AICI:

Sublimarea instinctelor

 Interiorizarea omului. Ea provine din faptul că instincte puternice cărora, odată cu instaurarea păcii și organizarea societății, li se interzice descărcarea exterioară caută — interiorizându-se — să devină inofensive aliindu-se cu imaginația. Nevoia de dușmănie, cruzime, răzbunare, violență ‘bate în retragere’, ‘face cale întoarsă’; în voința de cunoaștere există lăcomie și pofta de a cuceri; în analist se manifestă acea capacitate dispărută de disimulare și minciună; instinctele se transformă în demoni cu care începe lupta etc.

Friedrich Nietzsche - Aforisme

Pasiunea este divină

 Căci pasiunea, tinere, este divină. Omul este divin în măsura în care simte. El este sensibilitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat ca să simtă prin el. Omul nu este nimic altceva decât organul prin care Dumnezeu sărbătorește nunta cu viața trezită și îmbătată. Dacă omul păcătuiește față de pasiune, păcătuiește față de Dumnezeu, ceea ce înseamnă distrugerea forței virile a lui Dumnezeu, adică o catastrofă cosmică, o teroare de neînchipuit…

Thomas Mann - Muntele Vrăjit

Nașterea și moartea nu sunt experiențe subiective


Dar despre moarte nimeni care s-ar întoarce din ea n-ar fi în stare să ne povestească în adevăr ceva, cât de puțin, deoarece n-a trăit-o și n-a văzut-o. Ieșim din beznă și ne întoarcem din beznă, iar între aceste două clipe există întâmplări trăite, însă, de fapt, noi nu trăim nici începutul și nici sfârșitul, nici nașterea și nici moartea , căci nici una n-are un caracter subiectiv, iar ca fenomene în sine aparțin numai vastului domeniu al lumii obiective, iată cum stau lucrurile în această privință.


Thomas Mann - Muntele Vrăjit




Moartea e nimic pentru noi

 

În adevăr, moartea noastră este mai mult treaba celor care supraviețuiesc decât a noastră înșine, și indiferent dacă ne amintim sau nu, pentru moment, această vorbă a unui înțelept ironic, ea rămâne valabilă în orice caz pentru suflet: atâta timp cât suntem noi, nu este moartea, iar când este moartea, nu mai suntem noi; prin urmare, între moarte și noi nu dăinuiește nici un raport real, ea este un lucru care nu ne privește deloc pe noi, ci cel mult lumea și natura - și din cauza aceasta toate făpturile o privesc cu o mare liniște, cu indiferență, lipsă de răspundere și nevinovăție egoistă.


Thomas Mann - Muntele vrăjit

Iubirea este mai tare decât moartea

 Omul este stăpânul contrariilor, ele există datorită lui și, prin urmare, el este mai nobil decât ele. Mai nobil decât moartea, prea nobil pentru ea - și asta constituie libertatea minții lui. Mai nobil decât viața, prea nobil pentru ea - asta este evlavia din inima lui. 


Vreau să fiu bun, nu vreau să-i îngădui morții nici o putere asupra gândurilor mele! Căci în asta constau bunătatea și mila, în nimic altceva. Moartea este o mare forță. Când te apropii de ea, te descoperi și mergi cu pas cadențat, în vârful picioarelor. În cinstea ei te îmbraci sobru și numai în negru, căci ea poartă colereta de ceremonie a trecutului. Rațiunea este nătângă în fața morții, căci ea nu-i nimic altceva decât virtute, în vreme ce moartea este libertate, desfrânare, lipsa formei și voluptate, iar nu iubire... Moartea și iubirea - aceasta-i o rimă impropie, de prost-gust, o rimă falsă! Iubirea înfruntă moartea; numai ea singură, nu virtutea, este mai tare decât moartea Ea singură, nu virtutea, inspiră gândurile bune. 


În inimă vreau să-i păstrez morții întreaga mea credință, însă vreau să-mi aduc limpede aminte că orice credință dăruită morții și trecutului nu este decât viciu, voluptate întunecată și antiumană atunci când poruncește gândului și conduitei noastre. Omul nu trebuie să îngăduie morții să domnească asupra gândurilor lui în numele bunătății și iubirii. 


Thomas Mann - Muntele Vrăjit




Autosuficiența

 Și considerăm autosuficiența drept un mare bine, nu pentru ca, în general, să ne folosim de puțin, ci pentru ca, dacă nu dispunem de mult, să ne mulțumim cu puțin, ferm convinși fiind că de lux se bucură în modul cel mai plăcut aceia care au cel mai puțin nevoie de el și că orice lucru natural este lesne de procurat, în vreme ce este greu de procurat lucrul deșert. Iar gustările simple oferă o plăcere egală cu o masă luxoasă îndată ce suferința datorată lipsei este înlăturată; iar pâinea și apa dăruiesc suprema plăcere, atunci când unul dintre cei în nevoie le dobândește. 

Așadar, obișnuința cu felul de viață frugal, și nu luxos este capabilă să asigure sănătatea și-l face pe om netemător în fața constrângerilor vieții, apoi ne pune într-o mai bună condiție de a întâmpina luxul care ar interveni din când în când și ne pregătește să fim fără frică înaintea morții.


*Notă: Epicurenii erau celebri în Antichitate pentru acest trai foarte auster, care părea paradoxal din partea unor oameni care considerau plăcerea supremul bine (Andrei Cornea)


Epicur - Scrisoare către Menoiceus



Plăcerea este scopul vieții

 Prin urmare, atunci când spunem că plăcerea este scopul vieții nu ne referim la plăcerile destrăbălaților, aflate în desfătări, așa cum cred unii ignoranți și cei care nu sunt de acord cu noi sau primesc rău doctrina noastră, ci ne referim la a nu avea nici suferință corporală, nici tulburarea sufletească. Căci nici bețiile și ospețe continue, nici desfătarea cu tineri și femei, nici masa copioasă cu pești și tot restul nu sunt ceea ce produce viața plăcută, ci un raționament sobru, care cercetează cauzele oricărei preferințe și repulsii și care alungă opiniile care produc maxima tulburare în suflete. 

Înțelepciunea practică ne învață că nu e cu putință să trăiești plăcut fără a trăi înțelept, bine și drept și nici să trăiești înțelept, bine și drept fără a trăi plăcut. 


Epicur - Scrisoare către Menoiceus




Moartea e nimic față de noi

 Obișnuiește-te să consideri că moartea este nimic în raport cu noi, deoarece orice bine și orice rău se află în senzație, iar moartea este privațiune de senzație. De aici rezultă că o cunoaștere corectă a faptului că moartea este nimic în raport cu noi îngăduie să te bucuri de mortalitatea vieții, fiindcă această cunoaștere nu adaugă un timp nelimitat, ci suprimă dorul de nemurire. […]

Așadar, moartea — lucrul cela mai înfricoșător — e nimic pentru noi, deoarece, atunci când noi suntem, moartea nu e prezentă, iar atunci când moartea e prezentă, noi nu suntem. Prin urmare, ea nu există nici pentru vii, nici pentru morți, deoarece pentru primii ea nu este, iar ultimii nu mai sunt ei.


Epicur - Scrisoare către Menoiceus 




Review: Arhipelagul Gulag

Arhipelagul Gulag Arhipelagul Gulag by Aleksandr Solzhenitsyn
My rating: 5 of 5 stars

Am citit Arhipelagul în 3 reprize.

Doar așa, treptat, din grijă pentru sănătatea proprie, m-am îndurat să citesc acest imens document literar despre Marea Bătaie de Joc de la Est. 

View all my reviews