CAUTĂ AICI:

Review: Arcașul fără arc

Arcașul fără arc Arcașul fără arc by Ștefan Liiceanu
My rating: 3 of 5 stars

  O selecție frumoasă de povești asiatice: unele cu tâlc, altele cu umor. 

Pentru că încă sunt sub impresia cărții lui Zimmer, Regele & cadavrul, am aplicat metoda jungiană unor povestiri. ‘Luna deasupra muntelui’ de exemplu. Doar că eroul nu renaște din starea de animal înspre o ființă superioară, nu a biruit răul din el ci s-a pierdut în animalitate. Capitolul Fabule conține mai multe povestiri analizabile după metoda lui Zimmer: ‘Fata fără mâini’, ‘Cocorul serii’ etc. Acestea, de altfel, mi se pare că au echivalențe și în folclorul european.

Povestea ‘Nobilul pasionat de povești’ - e doar povestea Șeherezadei redusă la 2 pagini. 

Mi-a plăcut să citesc povești. Mi-au amintit de colecția Povestiri nemuritoare de pe vremea lui Ceașcă.

View all my reviews

Mindfulness

  Mintea omului poate fi asemuită cu un mic univers. Bucuria poate fi privită precum o stea sau un nor de bun augur, supărarea seamănă cu un tunet asurzitor sau cu o ploaie torențială, bunăvoința seamănă cu o adiere lină de vânt  sau cu roua suavă a dimineții, severitatea poate fi privită ca o zi de arșiță în toiul verii sau ca înghețul de la sfârșitul toamnei. Astfel, sentimentele care ne mișcă de obicei sunt întocmai ca fenomenele naturii. Nu există om care să nu le trăiască. Important este să nu zăbovim prea mult în fiecare dintre ele, ci să le lăsăm să se perinde în ființa noastră într-un ritm egal și natural. Atunci spiritul va fi la fel cu întreg Universul.

Arcașul fără arc - Ștefan Liiceanu




Review: Lectura lui Dante. Infernul

Lectura lui Dante. Infernul Lectura lui Dante. Infernul by Laszlo Alexandru
My rating: 5 of 5 stars

Nu e doar Infernul de Dante: fiecare terțină sau grup de două-trei terține este analizat și comentat. Un adevărat festin pentru pasionați. 

Traducerea este în proză - ceea ce ușurează înțelegerea. 

O ediție excepțională!

View all my reviews

Soarta

 

Colui lo cui saver tutto trascende,

fece li cieli e diè lor chi conduce

sì, ch’ogne parte ad ogne parte splende,
distribuendo igualmente la luce.

Similemente a li splendor mondani

ordinò general ministra e duce

che permutasse a tempo li ben vani

di gente in gente e d’uno in altro sangue,

oltre la difension d’i senni umani;

per ch’una gente impera e l’altra langue,

seguendo lo giudicio di costei,

che è occulto come in erba l’angue.

Vostro saver non ha contasto a lei:

questa provede, giudica, e persegue

suo regno come il loro li altri dèi.

Le sue permutazion non hanno triegue:

necessità la fa esser veloce;

sì spesso vien chi vicenda consegue.

Quest’è colei ch’è tanto posta in croce

pur da color che le dovrien dar lode,

dandole biasmo a torto e mala voce;

ma ella s’è beata e ciò non ode:

con l’altre prime creature lieta

volve sua spera e beata si gode.


Traducere în proză (Laszlo Alexandru)


Cel a cărui știință toate le cuprinde a făcut cerurile și i-a dat fiecăruia un conducător, încât pe toate la fel strălucește, împărțindu-și egal lumina; tot așa peste splendorile lumești a poruncit să fie o șefă supremă și conducătoare, care să schimbe periodic bunurile deșarte, de la un neam la altul și de la o familie la alta, fără ca mințile umane să-i priceapă acțiunea; drept care un neam împărățește și altul lâncezește, urmând judecata acesteia, care e ascunsă ca șarpele în iarbă. Știința voastră nu i se poate opune: ea prevede, judecă și își grijește regatul, ca pe al lor ceilalți zei. Schimbările ei nu cunosc odihnă: nevoia o împinge să fie rapidă; adesea se-ntâmplă ca unul să-și mute situația. Ea e așa ponegrită, până și de cei ce-ar trebui s-o laude, aruncând asupra sa pe nedrept cu reproșuri; dar ea rămâne senină și acestea nu le aude: veselă cu celelalte prime creaturi, își rotește sfera și fericită se desfată. 


Lectura lui Dante, Infernul - Laszlo Alexandru




Atmosfera generală din Infern


Quivi sospiri, pianti e alti guai

risonavan per l’aere sanza stelle,

per ch’io al cominciar ne lagrimai.

Diverse lingue, orribili favelle,

parole di dolore, accenti d’ira,

voci alte e fioche, e suon di man con elle

facevano un tumulto, il qual s’aggira

sempre in quell’ aura sanza tempo tinta,

come la rena quando turbo spira.

Traducerea în proză (Laszlo Alexandru):


Aici suspine, plânsete și țipete ascuțite răsunau prin aerul fără stele, pentru care eu la început am lăcrimat. Diverse limbi, oribile graiuri, cuvinte de durere, accente de mânie, voci țipate și șoptite, răsunete de palme izbite făceau un vârtej, care se rotește mereu în acel aer mânjit, fără timp, ca nisipul când vântul îl aspiră.


Lectura lui Dante, Infernul - Laszlo Alexandru




Inscripția de pe Poarta Infernului


'Per me si va ne la città dolente,
Per me si va ne l'etterno dolore,
Per me si va tra la perduta gente.

Giustizia mosse il mio alto fattore;
Fecemi la divina podestate,
La somma sapïenza e 'l primo amore.

Dinanzi a me non fuor cose create
Se non etterne, e io etterno duro.
Lasciate ogne speranza, voi ch'entrate'.


Traducerea în proză (Laszlo Alexandru):

Prin mine se merge în cetatea îndurerată, prin mine se merge în eterna durere, prin mine se merge în lumea pierdută. Justiția l-a mișcat pe înaltul meu creator: m-au făcut puterea divină, înțelepciunea supremă și prima iubire. Înaintea mea n-au fost alte lucruri create, decât cele eterne, iar eu durez în eternitate. Lăsați orice speranță, voi, ce intrați.


Lectura lui Dante, Infernul - Laszlo Alexandru



Cehov îl dojenește pe fratele său pentru că se poartă nedemn cu femeile

 La prima mea vizită, m-a deranjat felul îngrozitor, de neimaginat, în care te-ai purtat cu soția și cu bucătăreasa. Să-mi fie cu iertare, însă nu este demn de un om respectabil și tandru să se poarte astfel cu femeile, oricum ar fi ele. Ce putere cerească sau omenească ți-a dat dreptul să faci din aceste femei roabele tale? Înjurăturile permanente de soiul cel mai abject, tonul ridicat, reproșurile, nazurile la micul dejun și la masa de prânz, eternele văicăreli pe seama vieții tale de ocnaș și a muncii blestemate — toate astea nu sunt oare expresia unui despotism grobian? Oricât de nevrednică și de vinovată ar fi femeia, oricât de apropiată ți-ar fi, nu ai dreptul să apari în fața ei fără pantaloni, beat, să spui cuvinte pe care nici muncitorii din fabrici nu le spun când văd femei prin preajmă. Buna cuviință și bunul simț tu le socotești prejudecăți, însă trebuie să cruți măcar ceva, măcar slăbiciunea femeilor și a copiilor — să cruți măcar poezia vieții. Nici un soț sau amant cumsecade nu și-ar permite să fie grosolan cu o femeie, de dragul unei anecdote, să ironizeze relațiile intime... Toate astea viciază femeia și o îndepărtează de Dumnezeul în care crede. [...] Din fire, ești infinit de generos și de tandru. De aceea, de la tine se și cere de o sută de ori mai mult. Apoi, ești un om cu studii superioare și te consideri ziarist. 

Situația grea, caracterul imposibil al femeilor cu care ești nevoit să trăiești, idioțenia bucătăreselor, munca de ocnaș, traiul blestemat și celelalte nu pot servi drept justificare pentru despotismul tău. Mai bine să fii victimă decât călău. 

Te rog să-ți aduci aminte că despotismul și minciuna au distrus tinerețea mamei noastre. Despotismul și minciuna ne-au deformat copilăria atât de mult, că mi-e silă și groază să-mi amintesc. Adu-ți aminte de groaza și de dezgustul pe care-l trăiam pe vremuri, când tata, la masă, stârnea un scandal întreg pentru că supa era prea sărată sau o înjura pe mama și o făcea proastă. Acum tata nu-și poate ierta nicicum toate astea. 

A.P. Cehov — Corespondență, I

Rolul scriitorului

Sarcina scriitorului este numai să arate cine, cum și în ce împrejurări a vorbit sau a gândit despre Dumnezeu și despre pesimism. Artistul nu trebuie să fie judecătorul personajelor sale și a ceea ce vorbesc acestea, ci numai un martor obiectiv. Am ascultat discuția despre pesimism dintre doi ruși, o discuție dezordonată, care nu rezolvă nimic, și trebuie să o redau întocmai în forma în care am auzit-o, iar aprecierea o vor da jurații, adică cititorii. Sarcina mea este să am talent, adică să fiu în stare să deosebesc probele importante de cele neimportante, să fiu în stare să pun în lumină personajele și să vorbesc pe limba lor. [...]

Oamenii scrisului, în special artiștii, trebuie să recunoască faptul că, pe lumea asta, nu poți înțelege nimic, așa cum recunoștea cândva Socrate și cum recunoștea și Voltaire. Mulțimea crede că știe tot și înțelege tot; și, cu cât este mai proastă, cu atât i se pare că orizontul ei este mai larg. Dacă însă artistul în care mulțimea crede se decide să anunțe că el nu înțelege nimic din ceea ce vede, chiar și acest singur fapt constituie un mare câștig de cunoaștere și un mare pas înainte. 

A.P. Cehov - Corespondență, I

Femeia în creația lui Cehov

 Nuvela mea [Stepa] va apărea în numărul din martie. Mă înnebunește gândul că, în nuvelă, nu am nici o poveste de iubire. Fără femei, nuvela este ca o mașină fără aburi. De altfel, am femei în text, însă nu soții și nici amante. Eu nu concep viața fără femei!!!

A.P. Cehov - Corespondență, I