Orice manifestare de excentricitate este mai mult sau mai puțin artificială într-o lume dominată de lupta acerbă pentru supraviețuire economică.
John Fowles - Magicianul
"Finally, from so little sleeping and so much reading, his brain dried up and he went completely out of his mind.” (Miguel de Cervantes Saavedra, Don Quixote)
Ne meritam soarta. Orice nebun poate concepe un plan pentru o lume mai rațională. În zece minute, în cinci minute. Să le cerem însă oamenilor să trăiască rațional, ar fi ca și cum le-ai cere să trăiască cu analgezice.
John Fowles - Magicianul
Să stăm pe iarbă și să ne sărutăm, atât. Voi tinerii de astăzi vă jucați cu trupurile cât vreți, vi le dați, vi le oferiți cât vreți. Noi atunci nu aveam voie. Dar voi, țineți minte, ați plătit prețul vostru: ați pierdut o lume bogată în mister și emoții subtile. Nu numai specii de animale dispar, dar și specii de simțăminte. Dacă ești destul de deștept, nu vei deplânge trecutul pentru ceea ce acesta nu a cunoscut, ci te vei compătimi pe tine pentru ceea ce trecutul a cunoscut.
John Fowles - Magicianul
Ca să ne păzim sănătatea, medicii ne dau pildă traiul și purtarea dobitoacelor, după zicala aflată întotdeauna pe buzele celor din popor:
Cap și picioare la căldurică țineți,
În rest, de viața dobitoacelor v-ațineți
Michel de Montaigne - Apărarea lui Raimond Sebonde, Eseuri ii
Aceeași natură își urmează calea pretutindeni. Cine ar judeca temeinic ce se întâmplă azi ar putea deduce fără greș deopotrivă întreg viitorul și întreg trecutul.
Michel de Montaigne - Apărarea lui Raimond Sebonde, Eseuri ii
Pentru a-mi ajuta slaba ținere de minte - adică lipsa ei, atât de cumplită încât mi s-a întâmplat nu o dată să iau din nou în mână cărți de parcă ar fi fost pentru întâia oară și mi-ar fi fost necunoscute, deși le citisem cu luare-aminte cu numai câțiva ani în urmă, mâzgălindu-le cu însemnări —, am luat de câtva timp obiceiul s-adaug la sfârșitul fiecărei cărți (vorbesc despre cele pe care vreau să le citesc numai o dată) momentul în care am terminat-o de citit și impresia pe care mi-a lăsat-o, pentru ca astfel să-mi pot readuce în minte măcar atmosfera și idea generală pe care mi-am făcut-o despre autor citind-o.
Michel de Montaigne - Despre cărți, Eseuri II
Țelul meu e să-mi petrec viața, câtă mi-a mai rămas, în tihnă și fără trudă. Nu vreau să-mi bat capul cu nimic: nici cu învățătura, oricât preț ar avea. Nu caut în cărți decât plăcerea de a-mi cheltui vrednic timpul; iar când le cercetez, nu caut decât știința care m-ajută să mă cunosc pe mine însumi și mă învață să mor și să trăiesc cum se cuvine.
Michel de Montaigne - Despre cărți, Eseuri II
L-am auzit pe Silvius, strălucit medic la Paris, că pentru a ne feri stomacul de lenevire e bine ca o dată pe lună să-l stârnim prin această necumpătare [beție], îmboldind-ul ca să nu amorțească.
Michel de Montaigne - Despre darul beției, Eseuri II
Vreodată încrederea în puterea de pătrundere a domniei tale și asentimentul de a voi să mărturisești adevărul te-ar putea împinge să-i dai vreun sfat bun și cuiva care-i mai sus decât domnia ta. Să n-o faci niciodată. Orice victorie atrage ura celui învins, iar dacă ai repurtat-o contra propriului stăpân, ori e prostească, ori e păgubitoare. Principii doresc să fie ajutați, nu depășiți. Dar să fii prudent și cu cei care-ți sunt egali. Nu-i umili cu virtuțile domniei tale. Nu vorbi niciodată de domnia ta: ori te-ai lăuda, și-ar fi vanitate, ori te-ai condamna, și-ar fi o prostie. Mai degrabă lasă să-ți descopere alții vreun păcat de nimic, pe care invidia să-l poată rumega fără să-ți aducă vreo pagubă. Va trebui să fii mai mult, iar uneori să pari că ești mai puțin. Struțul nu râvnește să se înalțe în văzduh, expunându-se unei căderi pilduitoare, ci lasă să i se descopere pe încetul frumusețea penelor. Și mai ales, dacă nutrești pasiuni, nu le scoate la vedere, oricât de nobile ți-ar părea. Nu trebuie să îngăduim tuturora intrarea în inima noastră. O tăcere prudentă și precaută este teaca înțelepciunii.
Umberto Eco - Insula din ziua de ieri
— Trebuie că-i rana asta de la cap, care mi-a slăbit ochii...
— Bea niște cafea.
— Cafea?
— Jur că peste un timp are să fie la modă. E un fel de leac. O să-ți fac eu rost. Usucă umorile reci, alungă vânturile, întărește ficatul, e un remediu suveran contra hidropiziei și a scabiei, răcorește inima, aduce ușurare durerilor de stomac. Aburul ei e recomandat pentru fluxiunile ochilor, pentru pocnetele din urechi, guturai, răceală sau înfundarea nasului, cum poftești a-i zice.
Umberto Eco - Insula din ziua de ieri