CAUTĂ AICI:

Cehov îl dojenește pe fratele său pentru că se poartă nedemn cu femeile

 La prima mea vizită, m-a deranjat felul îngrozitor, de neimaginat, în care te-ai purtat cu soția și cu bucătăreasa. Să-mi fie cu iertare, însă nu este demn de un om respectabil și tandru să se poarte astfel cu femeile, oricum ar fi ele. Ce putere cerească sau omenească ți-a dat dreptul să faci din aceste femei roabele tale? Înjurăturile permanente de soiul cel mai abject, tonul ridicat, reproșurile, nazurile la micul dejun și la masa de prânz, eternele văicăreli pe seama vieții tale de ocnaș și a muncii blestemate — toate astea nu sunt oare expresia unui despotism grobian? Oricât de nevrednică și de vinovată ar fi femeia, oricât de apropiată ți-ar fi, nu ai dreptul să apari în fața ei fără pantaloni, beat, să spui cuvinte pe care nici muncitorii din fabrici nu le spun când văd femei prin preajmă. Buna cuviință și bunul simț tu le socotești prejudecăți, însă trebuie să cruți măcar ceva, măcar slăbiciunea femeilor și a copiilor — să cruți măcar poezia vieții. Nici un soț sau amant cumsecade nu și-ar permite să fie grosolan cu o femeie, de dragul unei anecdote, să ironizeze relațiile intime... Toate astea viciază femeia și o îndepărtează de Dumnezeul în care crede. [...] Din fire, ești infinit de generos și de tandru. De aceea, de la tine se și cere de o sută de ori mai mult. Apoi, ești un om cu studii superioare și te consideri ziarist. 

Situația grea, caracterul imposibil al femeilor cu care ești nevoit să trăiești, idioțenia bucătăreselor, munca de ocnaș, traiul blestemat și celelalte nu pot servi drept justificare pentru despotismul tău. Mai bine să fii victimă decât călău. 

Te rog să-ți aduci aminte că despotismul și minciuna au distrus tinerețea mamei noastre. Despotismul și minciuna ne-au deformat copilăria atât de mult, că mi-e silă și groază să-mi amintesc. Adu-ți aminte de groaza și de dezgustul pe care-l trăiam pe vremuri, când tata, la masă, stârnea un scandal întreg pentru că supa era prea sărată sau o înjura pe mama și o făcea proastă. Acum tata nu-și poate ierta nicicum toate astea. 

A.P. Cehov — Corespondență, I

Rolul scriitorului

Sarcina scriitorului este numai să arate cine, cum și în ce împrejurări a vorbit sau a gândit despre Dumnezeu și despre pesimism. Artistul nu trebuie să fie judecătorul personajelor sale și a ceea ce vorbesc acestea, ci numai un martor obiectiv. Am ascultat discuția despre pesimism dintre doi ruși, o discuție dezordonată, care nu rezolvă nimic, și trebuie să o redau întocmai în forma în care am auzit-o, iar aprecierea o vor da jurații, adică cititorii. Sarcina mea este să am talent, adică să fiu în stare să deosebesc probele importante de cele neimportante, să fiu în stare să pun în lumină personajele și să vorbesc pe limba lor. [...]

Oamenii scrisului, în special artiștii, trebuie să recunoască faptul că, pe lumea asta, nu poți înțelege nimic, așa cum recunoștea cândva Socrate și cum recunoștea și Voltaire. Mulțimea crede că știe tot și înțelege tot; și, cu cât este mai proastă, cu atât i se pare că orizontul ei este mai larg. Dacă însă artistul în care mulțimea crede se decide să anunțe că el nu înțelege nimic din ceea ce vede, chiar și acest singur fapt constituie un mare câștig de cunoaștere și un mare pas înainte. 

A.P. Cehov - Corespondență, I

Femeia în creația lui Cehov

 Nuvela mea [Stepa] va apărea în numărul din martie. Mă înnebunește gândul că, în nuvelă, nu am nici o poveste de iubire. Fără femei, nuvela este ca o mașină fără aburi. De altfel, am femei în text, însă nu soții și nici amante. Eu nu concep viața fără femei!!!

A.P. Cehov - Corespondență, I

Condiții în care literatura devine operă artistică


 [...] va fi o operă artistică numai în următoarele condiții:

  1. absența vorbăriei cu caracter social-politic-economic 
  2. deplina obiectivitate 
  3. veridicitatea în descrierea personajelor și a obiectelor 
  4. laconismul extrem
  5. îndrăzneala și originalitatea; fugi de șablon  
  6. sinceritatea

A.P. Cehov - Corespondență, I




Sfaturile lui Cehov către fratele său, Nikolai

 Oamenii educați, după părerea mea, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. Ei respectă personalitatea umană și, de aceea, sunt întotdeauna îndatoritori, delicați, amabili, concilianți...

2. Ei au milă nu numai față de cerșetori și de pisici. Ei suferă sufletește și din cauze care nu se văd cu ochiul liber.

3. Ei respectă proprietatea străină, și de aceea, își plătesc datoriile. 

4. Ei sunt sinceri și se tem de minciună ca de foc Nu mint nici măcar când e vorba de fleacuri. Minciuna este jignitoare pentru ascultător și îl pătează pe vorbitor în ochii celui care îl ascultă. 

5. Ei nu se umilesc cu scopul de a trezi compătimirea altora. Nu cântă pe corzile sufletelor altora, pentru ca, drept răspuns, să culeagă oftaturi și mângâieri. 

6. Ei nu sunt ușuratici. Nu-i preocupă briliantele false, cum ar fi dorința să fie prezentați unor celebrități. Talentele autentice rămân întotdeauna în umbră, în mulțime, departe de expunerea publică. 

7. Dacă au talent, atunci și-l respectă. De dragul talentului, își sacrifică liniștea, femeile, vinul, agitația sterilă... Ei se mândresc cu talentul lor. 

8. Ei își educă simțul estetic. Nu pot să doarmă îmbrăcați, să vadă pe pereți crăpături cu ploșnițe, să respire un aer viciat, să pășească pe podeaua împroșcată cu scuipat. Încearcă, pe cât posibil, să îmblânzească și să înnobileze instinctul sexual... Să te culci cu o femeie, să-i respiri în gură, să-i suporți logica, să nu te îndepărtezi de ea măcar cu un pas - și toate astea, pentru ce? De la o femeie ei au pretenții mai mari decât așternutul, decât sudoarea de cal, decât mintea pusă să înșele bărbatul cu o falsă sarcină și să mintă fără încetare. Ei, în special, pictorii, au nevoie de prospețime, de frumusețe, de omenie, de o mamă, nu de o... Ei nu pilesc vodca din mers, nu adulmecă dulapurile, deoarece știu că nu sunt porci. Beau numai când sunt liberi, la ocazii... Căci au nevoie de mens sana in corpore sano.

A.P. Cehov - Corespondență, I




Demnitatea umană

 [...] de ce ții să te prezinți ca ‘frățiorul bun de nimic și neînsemnat’? Îți recunoști nimicnicia? Dacă vrei cu tot dinadinsul să-ți recunoști nimicnicia, atunci știi în fața cui să o faci? În fața lui Dumnezeu, în fața inteligenței, a frumuseții, a naturii, însă nu în fața oamenilor. Printre oameni, trebuie să fii conștient de propria demnitate. Că doar nu ești un escroc, ci un om cinstit! Respectă omul cinstit din tine și află că un om cinstit nu e neînsemnat. Nu confunda ‘resemnarea’ cu ‘recunoașterea propriei nimicnicii’. 

A.P. Cehov - Corespondență I



Condiția umană rămâne aceeași în ciuda progresului

 Tuzenbach: Ce crezi? O să zboare lumea cu aerostatele? Hainele își vor schimba croiala... Se va descoperi poate un al șaselea simț, care se va fi dezvoltat... Viața însă va rămâne aceeași! Grea, plină de taine și fericire... Chiar peste o mie de ani, omul tot la fel o să se tânguiască, zicând: ‘Vai, ce grea e viața!’. Și tot așa, ca și acum, o să se teamă de moarte și n-o să vrea să moară.

A.P. Cehov - Trei surori



Menirea în viață


Nina: [...] Acum știu, înțeleg, Kostea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să știi să-ți porți crucea și să-ți păstrezi credința. Eu cred și sufăr mai puțin. Și atunci când mă gândesc la chemarea mea, nu mă mai tem de viață.
Treplev (trist): Ți-ai găsit calea, știi încotro mergi, pe câtă vreme eu tot mai orbecăiesc prin haosul visurilor și al imaginilor, fără să știu la ce și cui folosește. Nu cred și nu știu care-i chemarea mea!


A.P. Cehov - Pescărușul



Secretul tinereții

Arkadina: Evgheni Sergheevici, care pare mai tânără dintre noi?
Dorn: Desigur că dumneata!

Arkadina: Ai văzut? Și știi de ce? Pentru că eu lucrez, simt, mă zbucium toată ziua, pe câtă vreme dumneata stai mereu locului și nu trăiești... Eu, una, știu: că nu trebuie să mă gândesc la viitor. Nu mă gândesc niciodată nici la bătrânețe, nici la moarte. Nu poți ocoli ceea ce trebuie să se întâmple. 

[...] Și mai trebuie să știi că sunt corectă ca un englez. Eu, draga mea, sunt întotdeauna scoasă ca din cutie. Totdeauna sunt îmbrăcată și coafată comme il faut. Să-mi îngădui eu vreodată să ies din casă, fie numai până în grădină, în capot sau nepieptănată? Niciodată! De-asta mă și țin bine, pentru că n-am fost niciodată lălâie și nu m-am lăsat ca altele... 


A.P. Cehov - Pescărușul


Review: Ce este filosofia antică?

Ce este filosofia antică? Ce este filosofia antică? by Pierre Hadot
My rating: 4 of 5 stars

Încă o lucrare accesibilă. Hadot este un maestru în a expune ideile în termeni pe care să-i înțeleagă chiar și noobi ca mine.

Ideea generală a acestei cărți este repetată nu doar aici dar și în celelalte lucrări pe care le-am citit:

‘Filosofia nu este doar un discurs, ci alegerea unui mod de viață, o opțiune existențială și un exercițiu trăit’.


Încă aștept publicarea la noi a lucrării La Citadelle Interieure: Introduction Aux Pensees de Marc Aurele. E vorba de Marcus Aurelius și de stoicism, o filosofie / mod de viață fascinant.



View all my reviews