La urma urmei s-ar putea ca Dumnezeu nici să n-aibă nevoie a ne pedepsi. Își întoarce fața de la noi: ceea ce înseamnă că ne retrage harul său ocrotitor și ne lasă-n voia întâmplărilor și interconexiunilor lumii materiale. Intrăm sub zodia hazardului și mecanicii: vai nouă!
N. Steinhardt - Jurnalul fericirii
Azi-noapte m-am gândit la vechea mea triplă rețetă împotriva amărăciunii și supărării:
1) să te gândești la cât de lipsit de importanță va fi acest lucru peste 10, 20 de ani, așa cum a devenită acum fără importanță ceea ce ne chinuise cu 10, 20 de ani în urmă;
2) să-ți amintești ceea ce ai făcut tu însuți, să-ți amintești de fapte care nu sunt mai bune decât cele care te amărăsc pe tine;
3) să te gândești la ceva de o sută de ori mai rău, care s-ar fi putut întâmpla.
Lev Tolstoi - Jurnal
Viața este un act eroic. Și, în special, faptul că anume lucrul care ne necăjește și care ni se pare că împiedică îndeplinirea cauzei vieții noastre este de fapt cauza vieții noastre. Există împrejurări, condiții de viață, care te chinuiesc: sărăcia, boala, infidelitatea soțului, calomnia, înjosirea. Cum începe să-ți fie milă de tine, ai și ajuns cel mai nefericit dintre nefericiți. Și, imediat ce înțelegi că e vorba de acea cauză anume a vieții pe care ești menit s-o îndeplinești: să trăiești în sărăcie, în boală, să ierți infidelitatea, calomnia, înjosirea - în locul descurajării și al durerii, a și apărut energia și bucuria.
Lev Tolstoi - Jurnal
Când trăiești îndelung, așa, ca mine, 45 de ani de viață conștientă, atunci înțelegi cât sunt de înșelătoare, de imposibile, toate adaptările la viață. În viață nu e nimic stabil. E ca și cum te-ai adapta la o apă curgătoare. Totul - personalități, familii, societăți - totul se transformă, se destramă și își schimbă forma, ca norii. Să n-apuci să te obișnuiești cu o anumită stare a societății, că ea a și dispărut, și a trecut în altceva.
Lev Tolstoi - Jurnal
Nu e posibil să ni se descopere ce va fi cu noi după moarte: dacă am ști că ne așteaptă ceva rău, ar fi o suferință de prisos; dacă am ști că ne așteaptă ceva minunat, n-am mai trăi aici și ne-am strădui să murim. Numai dacă am ști că acolo nu e nimic, numai atunci am trăi bine aici. De fapt cam așa se întâmplă.
E mai degrabă de presupus că o viață, pe care noi s-o putem cu uneltele gândirii și cuvintele noastre, nu există.
Lev Tolstoi - Jurnal
Trebuie să-mi alcătuiesc un cerc al lecturilor: Epictet, Marc Aureliu, Lao-Zi, Buddha, Pascal, Evanghelia. Acest lucru ar fi folositor pentru toți.
Lev Tolstoi - Jurnal
Izvorul vital trebuie să rămână întotdeauna viața însăși, nu un alt om. Mulți oameni, mai ales femei, își iau puterea de la alți oameni în loc să o ia direct de la viață, ei sunt izvorul lor, și nu viața. Ceva mai viciat și nefiresc nu se poate.
Etty Hillesum - Jurnal
Arta în relațiile cu oamenii stă în păstrarea, de-a lungul unor lungi perioade de timp, a aceleiași distanțe medii agreabile, fără înstrăinare, fără apropiere și fără schimbarea calității. Pe acest punct median bun, situat între forța centrifugă și forța gravitației, se întemeiază, asemenea cosmosului astronomic, și cosmosul social al cunoștințelor, al căsniciilor, al prieteniilor. Latura mai plăcută a vieții este, neîndoielnic, aceea care se bazează nu pe schimbare, ci pe repetare.
Ernst Junger - Jurnale pariziene
Printre pacienți l-a avut și pe Lenin, despre care afirmă că a murit din cauza plictiselii. Aptitudinea esențială a lui a fost aceea de a conspira și de a constitui grupuri mici de revoluționari - ajuns pe treapta cea mai de sus și în posesia unei autorități indiscutabile, el s-ar fi aflat în situația unui jucător de șah care nu găsește partener sau a unui excelent funcționar pensionat înainte de termen.
Ernst Junger - Jurnale pariziene
El pornește de la întreg, deci și de la timp ca întreg, pe care-l consideră bolnav - individului care trăiește în el i-ar fi tot atât de greu să fie sănătos ca unei picături de apă să stea neclintită într-o mare agitată. Tendința către convulsii și crampe i se pare a fi în mod special un rău al timpului. "Doar moartea este gratuită" - ceea ce înseamnă că trebuie să ne merităm sănătatea, și anume prin efortul conjugat al bolnavului și al medicului. În bolnav, starea patologică se manifestă frecvent ca rău moral care se răspândește apoi în organe. Dacă bolnavul nu arată în plan moral o voință de însănătoșire, atunci medicul trebuie să-i refuze îngrijirea; el nu face decât să primească un onorariu nemeritat.
Ernst Junger - Jurnale pariziene