Cel mai infailibil mijloc de cucerire a inimii femeiești

 [...] în cele din urmă, am apelat la cel mai mare și mai infailibil mijloc de cucerire a inimii femeiești, mijloc care nu te trădează niciodată și care acționează fără doar și poate asupra tuturor femeilor, fără nici o excepție. Este un mijloc cunoscut - lingușirea. Nu e nimic mai greu în lume decât sinceritatea și nu e nimic mai ușor decât lingușirea. Dacă, în cazul sincerității, există o părticică infimă de falsitate, atunci se produce disonanța, iar după aceea urmează scandalul. Dar, în cazul lingușirii, totul este fals, și atunci devine plăcută și este ascultată nu fără mulțumire, deși una vulgară, dar totuși, mulțumire. Și oricât de grosolană ar fi lingușirea, neapărat în ea, cel puțin, o jumătate pare adevărată. Și asta indiferent de educație și stare socială. 

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă

Tehnică de interogare

 Există, se pare, o regulă juridică, o tehnică juridică - pentru tot felul de anchetatori - ca mai întâi să începi pe departe, cu fleacuri sau chiar cu lucruri serioase, dar total pe lângă subiect, pentru, cum să spun, să-l încurajezi sau, mai bine spus, să-l distragi pe cel interogat, să-i adormi vigilența și mai apoi deodată, în cel mai surprinzător mod, să-l pocnești cu cea mai fatidică și mai periculoasă întrebare, nu-i așa? Se pare că acest lucru este menționat cu sfințenie în toate manualele și instrucțiunile legate de meseria dumneavoastră, nu-i așa?

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă

Veșnicia după Svidrigailov

 - Uite, noi ne imaginăm veșnicia ca o idee pe care n-o putem înțelege, ceva uriaș, uriaș! Dar de ce neapărat uriaș? Și deodată, în loc de asta, imaginează-ți, o să fie un fel de cămăruță, uite, ca un fel de baie de la țară, plină de funingine, și în toate colțurile numai pânze de păianjen; uite, asta-i toată veșnicia.

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă

Boala ca poartă spre spiritual

 Fantomele sunt, cum să spun, fragmente și resturi din alte lumi, ecoul lor. Se înțelege, un om sănătos nu are de ce să le vadă, pentru că un om sănătos este ceva mai material, mai terestru decât alții și, prin urmare, trebuie să trăiască numai prin viața lui pământească de aici, pentru a fi împlinit, pentru a se păstra ordinea lumii. Ei, dar cum s-a îmbolnăvit puțin, cum s-a tulburat puțin ordinea pământească normală a organismului, imediat începe să se manifeste posibilitatea celei de-a doua lumi și, cu cât e mai bolnav, cu atât are parte de mai multe contacte cu cealaltă lume, așa că, atunci când omul moare de tot, chiar se duce cu totul în lumea cealaltă. 

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă

Despre ideologia socialistă

 Am început cu viziunea socialiștilor. Viziunea cunoscută: crima este un protest față de anormalitatea construcției sociale și atât, nimic mai mult, alte motive nu sunt acceptate, nimic!

O să-ți arăt cărțile lor: la ei totul este pentru că ‘mediul te-a împins’ și nimic altceva! Fraza lor preferată! De aici rezultă clar că, dacă societatea este construită normal, atunci, dintr-odată, toate crimele vor dispărea, pentru că nu ai față de ce să mai protestezi și toți într-o clipită vor deveni corecți și cinstiți. Natura nu este luată în calcul, natura este alungată, natura nu se consideră! Pentru ei nu omenirea, care se dezvoltă istoric, pe o cale vie, până la capăt, se va transforma într-un final într-o societate normală, dimpotrivă, sistemul social, ieșind dintr-un creier cumva matematic, va organiza toată omenirea și într-o clipită o va face dreaptă și imaculată, chiar înaintea oricărui proces viu, fără vreo cale istorică sau firească! De aceea nu le place nici procesul viu al vieții: nu au nevoie de suflet viu! Sufletul viu al vieții are cerințe, sufletul viu nu ascultă de mecanică, sufletul viu este suspicios, sufletul viu e retrograd! Iar dacă miroase și a mort, poți să-l faci și din cauciuc, dar nu mai e viu, nici nu mai are voință, dar se comportă ca un sclav, nu se mai revoltă! Numai cu logica nu poți să sari peste natură! Logica prevede trei cazuri, iar ele sunt un milion!

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă

Secretul frumuseții

 În pofida faptului că Pulheria Aleksandrovna avea deja patruzeci și trei de ani, fața îi mai păstra încă rămășițele frumuseții de odinioară și părea mult mai tânără decât anii pe care îi avea, lucru care se întâmplă mai mereu cu femeile care și-au păstrat până la bătrânețe limpezimea spiritului, prospețimea imaginilor și patima onestă, pură a inimii. Să spunem, în paranteză, că, dacă păstrai toate acestea, era de fapt și singura modalitate de a nu-ți pierde frumusețea nici la bătrânețe. 

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă

Schadenfreude

 [...] chiriașii, unul după altul, se traseră înapoi spre ușă cu un sentiment ciudat de satisfacție, așa cum se observă mereu, chiar între persoanele cu suflet, când li se întâmplă celor apropiați o nenorocire din care nu a scăpat nimeni, au pierit toți fără excepție, chiar în pofida celor mai sincere sentimente de compătimire și implicare. 

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă

De ce nu există crimă perfectă

 Ajunsese încet-încet la concluzii variate și curioase și, în opinia lui, cea mai importantă cauză era dată nu atât de imposibilitatea materială de a ascunde crima, cât de criminal, și aproape fiecare, în momentul crimei, suferă o anumită cădere a voinței și rațiunii, al căror loc e luat, în schimb, de o ușurință fenomenală, și tocmai în acel moment în care avea cea mai mare nevoie de judecată și precauție. În viziunea lui, rezulta că această întunecare a rațiunii și cădere a voinței îl cuprind pe individ ca o boală care se dezvoltă treptat și atinge apogeul cu puțină vreme înainte de săvârșirea crimei, continuă în același fel chiar în momentul crimei și încă o perioadă după aceea, în funcție de individ; după aceea trece, așa cum trece orice altă boală. Se ridică o întrebare: oare boala determină crima respectivă sau crima însăși, prin natura pe care o are, este însoțită de ceva asemănător unei boli?

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă

Visele bolnăvicioase

 Într-o stare bolnăvicioasă, visele se caracterizează adesea printr-o uimitoare claritate, veridicitate și similitudine extraordinară cu realitatea. Uneori se formează un tablou monstruos, dar circumstanțele și întregul proces al reprezentării sunt în acest caz atât de veridice și atât de precise, de neașteptate, și corespund din punct de vedere artistic, prin toate detaliile, întregului tablou, încât nici nu pot fi gândite atunci când este treaz de nici un individ, fie el un artist desăvârșit ca Pușkin sau Turgheniev. Asemenea vise, bolnăvicioase, sunt reținute multă vreme și produc o impresie puternică asupra unui organism zdruncinat și tulburat. 

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă 

Lucretius sugerează o poziție optimă pentru conceperea unui copil

 

Foarte de seamă lucru este încă 

Și cum se face dulcea-mpreunare: 

În felul patrupedelor se crede 

Că pot concepe mai ușor femeile, 

Fiindcă ele-atunci, plecându-și pieptul 

Și ridicându-și șelele, sămânța 

În locul ei mai lesne poate-ajunge. 

Lucretius - Poemul Naturii, IV