CAUTĂ AICI:

O lecție de viață

 Să ne însușim această lecție, să fim orbi la neajunsurile străine, muți ca să nu le înfierăm și să nu ne fălim, atrăgând ură cu clevetirea în răzbunarea reciprocă. Să fim surzi ca să nu luăm aminte la ce s-ar spune.

Balazar Gracian - Criticonul II



Cum să fii om

 Cată să-ți ai gustul și părerea ta, nu să trăiești tot pe seama celor străine; căci mai tuturora pe lumea aceasta le place ceea ce văd că place altora, laudă ceea ce aud că-i lăudat; iar dacă-i întrebi de ce e bun lucrul pe care-l proslăvesc, nu știu să-ți spună; așa încât trăiesc prin alții și se călăuzesc după înțelegerile străine. Aibi, așadar, propriul tău discernământ, și astfel și părerea ta va avea greutate; caută să ai de-a face cu oameni, deoarece nu sunt toți cei ce par a fi; chibzuiește mai mult și vorbește mai puțin […] Fii om al bibliotecii, chiar dacă încingi și spadă, și îndrumă-ți puterea de alegere către cărți, care ne sunt prieteni de buzunar. Arată-te persoană în totul, în spuse ca și-n fapte, poartă-te cu gravitate potolită, vorbește cu maturitate prietenoasă, făptuiește cu integritate curtenitoare, trăiește cu luare-aminte în totul și mândrește-te mai mult cu capul bun decât cu chipul. 

Baltasar Gracian - Criticonul II




Cum să trăiești

 … pentru că e piatra filosofală care te învață cea mai mare înțelepciune și, într-un cuvânt, arată cum să trăiești, lucrul cel mai însemnat.

- În ce fel?

- Dând cu tifla întregii lumi și nepăsându-ți de nimic, nepierzând masa și somnul, nefiind prost: asta înseamnă să trăiești ca un rege, lucru care încă nu se știe.


Baltasar Gracian - Criticonul I




Îndatoririle călugărului

 297. Să se împodobească cu sfială, ochii lui să fie plecați, dar sufletul să-i fie în cer în toată clipa. Să stea departe de certuri. Să fie supus binelui. Să fie harnic la lucrul de mână. Să-și amintească de sfârșit. Să se bucure mereu cu speranță. Se cuvine de asemenea să se roage fără încetare. Să mulțumească pentru tot lucrul. Să îndure la necaz. Să fie smerit față de toată lumea. Să-și păzească strașnic inima de orice gând necurat. Să urască mândria pe care Dumnezeu o urăște. Să fie cumpătat în tot lucrul. Să-și abată ochii de la trup. Să trăiască mereu în înfrânare cu stăruință. Să mănânce sărăcăcios. Să-și strângă comoară în cer după porunca milostivirii. Să-și poarte veșmântul în sărăcie. Să-și cerceteze zilnic faptele. Să nu se mai lege de treburile vieții. Să nu ducă o viață de nepăsare și de trândăvie, ci să imite viața sfinților săi părinți. Să fie împreună cu cei care se țin de virtuți. Să sufere cu cei căzuți și să plângă mult pentru aceștia. Dar să nu-i osândească pe cei care se întorc la păcat și nici să nu-i judece. Ba se cuvine să se osândească pe sine și să-și mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Să-i învețe pe neștiutori. Să-i încurajeze pe deznădăjduiți. Să-i slujească pe cei bolnavi. Să spele picioarele sfinților. Să deprindă primirea de oaspeți și dragostea frățească. Să facă pace cu frații săi de credință. Să se îndepărteze de toți ereticii și de vorbele lor. Cel care face astfel este călugăr. 

Patericul copt - Apoftegmele părinților deșertului

Calea spre mântuire

 82. Un frate l-a întrebat pe apa Macarios: Cum să mă mântuiesc? Bătrânul i-a răspuns: Fii ca morții; să nu-ți pese nici de disprețul oamenilor, nici de prețuirea lor.

Patericul copt - Apoftegmele părinților deșertului






Sfat contra deznădejdei

 71. Un frate i-a spus lui apa Poimen: Ce să fac, pentru că deznădăjduiesc când stau? Bătrânul i-a răspuns: Nu batjocori pe nimeni, nu învinovăți, nu cleveti și Dumnezeu o să-ți dea liniștea și vei sta fără să te tulburi.

Apoftegmele părinților deșertului - Patericul copt




Review: Sfârtecare

Sfârtecare Sfârtecare by Emil M. Cioran
My rating: 0 of 5 stars

Prima parte e constituită din câteva eseuri. În mare, un delir apocaliptic despre sfârșitul istoriei și al rasei albe.

Partea a doua e unde excelează Cioran - doar aforisme. Chiar el recunoaște că își exprimă mai bine ideile sub forma aforismului.

Multe aforisme sunt preluate din Caiete: 1957-1972

View all my reviews

Cehov și stoicismul

 Citesc într-o autobiografie a lui Cehov că cele mai multe din adnotările sale au fost făcute pe cartea lui Marc Aureliu. 

Iată un amănunt care mă copleșește ca o revelație.

Emil Cioran - Sfârtecare



Review: Arcașul fără arc

Arcașul fără arc Arcașul fără arc by Ștefan Liiceanu
My rating: 3 of 5 stars

  O selecție frumoasă de povești asiatice: unele cu tâlc, altele cu umor. 

Pentru că încă sunt sub impresia cărții lui Zimmer, Regele & cadavrul, am aplicat metoda jungiană unor povestiri. ‘Luna deasupra muntelui’ de exemplu. Doar că eroul nu renaște din starea de animal înspre o ființă superioară, nu a biruit răul din el ci s-a pierdut în animalitate. Capitolul Fabule conține mai multe povestiri analizabile după metoda lui Zimmer: ‘Fata fără mâini’, ‘Cocorul serii’ etc. Acestea, de altfel, mi se pare că au echivalențe și în folclorul european.

Povestea ‘Nobilul pasionat de povești’ - e doar povestea Șeherezadei redusă la 2 pagini. 

Mi-a plăcut să citesc povești. Mi-au amintit de colecția Povestiri nemuritoare de pe vremea lui Ceașcă.

View all my reviews

Mindfulness

  Mintea omului poate fi asemuită cu un mic univers. Bucuria poate fi privită precum o stea sau un nor de bun augur, supărarea seamănă cu un tunet asurzitor sau cu o ploaie torențială, bunăvoința seamănă cu o adiere lină de vânt  sau cu roua suavă a dimineții, severitatea poate fi privită ca o zi de arșiță în toiul verii sau ca înghețul de la sfârșitul toamnei. Astfel, sentimentele care ne mișcă de obicei sunt întocmai ca fenomenele naturii. Nu există om care să nu le trăiască. Important este să nu zăbovim prea mult în fiecare dintre ele, ci să le lăsăm să se perinde în ființa noastră într-un ritm egal și natural. Atunci spiritul va fi la fel cu întreg Universul.

Arcașul fără arc - Ștefan Liiceanu