CAUTĂ AICI:

Prostimea

Desigur, avem obiceiul să admirăm zilnic mari bandiți, a căror opulență lumea întreagă o venerează împreună cu noi și a căror existență se dovedește, de îndată ce o cercetezi mai îndeaproape, o perpetuă crimă reînnoită în fiecare zi, dar acești oameni se bucură de glorie, de onoruri și de putere, hoțiile lor sunt consacrate de legi, în timp ce oricât ai căuta în istorie totul demonstrează că un biet găinar și mai ales un hoț de alimente neînsemnate cum ar fi o bucată de pâine, de slănină sau un boț de brânză, atrage asupra sa, fără putință de scăpare, oprobriul indiscutabil, renegarea categorică a societății, pedepsele majore, dezonoarea automată, rușinea de neispășit, și asta din două motive, mai întâi pentru că autorul unor asemenea hoții e în general un sărac și pentru că starea lui implică în ea însăși o rușine esențială și apoi pentru că actul său conține un soi de tăcut reproș făcut comunității. Furtul săracului devine o malițioasă reluare în posesie individuală a ceea ce îi aparține. Unde am ajunge? Așa că represiunea miilor de pungași se execută sub toate climatele, bagă de seamă, cu o rigoare extremă, nu numai ca un mijloc de apărare socială, dar mai ales ca o recomandare severă tuturor nefericiților să stea la locul lor și în casta lor, nevoiași, bucuroși resemnați să crape la nesfârșit de-a lungul secolelor de mizerie și de foame…


Louis-Ferdinand Celine - Călătorie la capătul nopții 

Sufletul

 Sufletul reprezintă vanitatea și plăcerea corpului cât timp corpul e sănătos, dar înseamnă și dorința de a-l părăsi de îndată ce acesta e bolnav sau îi merge prost. Iei din cele două ipostaze pe cea care-ți servește cel mai mult la un moment dat, și gata! Cât mai poți alege între ele două, e bine.

Louis-Ferdinand Celine - Călătorie la capătul nopții 




Memento mori

 Majoritatea oamenilor nu mor decât în ultima clipă; ceilalți încep a se deprinde cu moartea cu douăzeci de ani mai devreme, câteodată chiar mai mult. Aceștia sunt nefericiții pământului. 

Louis-Ferdinand Céline - Călătorie la capătul nopții 

 Orice manifestare de excentricitate este mai mult sau mai puțin artificială într-o lume dominată de lupta acerbă pentru supraviețuire economică. 

John Fowles - Magicianul 

Ne merităm soarta

 Ne meritam soarta. Orice nebun poate concepe un plan pentru o lume mai rațională. În zece minute, în cinci minute. Să le cerem însă oamenilor să trăiască rațional, ar fi ca și cum le-ai cere să trăiască cu analgezice. 

John Fowles - Magicianul 



Dragostele de altădată

 Să stăm pe iarbă și să ne sărutăm, atât. Voi tinerii de astăzi vă jucați cu trupurile cât vreți, vi le dați, vi le oferiți cât vreți. Noi atunci nu aveam voie. Dar voi, țineți minte, ați plătit prețul vostru: ați pierdut o lume bogată în mister și emoții subtile. Nu numai specii de animale dispar, dar și specii de simțăminte. Dacă ești destul de deștept, nu vei deplânge trecutul pentru ceea ce acesta nu a cunoscut, ci te vei compătimi pe tine pentru ceea ce trecutul a cunoscut. 

John Fowles - Magicianul 


Sfatul medicului

 Ca să ne păzim sănătatea, medicii ne dau pildă traiul și purtarea dobitoacelor, după zicala aflată întotdeauna pe buzele celor din popor:

Cap și picioare la căldurică țineți, 

În rest, de viața dobitoacelor v-ațineți


Michel de Montaigne - Apărarea lui Raimond Sebonde, Eseuri ii 

Tot ce-a fost ori o să fie în prezent le-avem pe toate

 Aceeași natură își urmează calea pretutindeni. Cine ar judeca temeinic ce se întâmplă azi ar putea deduce fără greș deopotrivă întreg viitorul și întreg trecutul.

Michel de Montaigne - Apărarea lui Raimond Sebonde, Eseuri ii





Metodă de lectură

 Pentru a-mi ajuta slaba ținere de minte - adică lipsa ei, atât de cumplită încât mi s-a întâmplat nu o dată să iau din nou în mână cărți de parcă ar fi fost pentru întâia oară și mi-ar fi fost necunoscute, deși le citisem cu luare-aminte cu numai câțiva ani în urmă, mâzgălindu-le cu însemnări —, am luat de câtva timp obiceiul s-adaug la sfârșitul fiecărei cărți (vorbesc despre cele pe care vreau să le citesc numai o dată) momentul în care am terminat-o de citit și impresia pe care mi-a lăsat-o, pentru ca astfel să-mi pot readuce în minte măcar atmosfera și idea generală pe care mi-am  făcut-o despre autor citind-o. 

Michel de Montaigne - Despre cărți, Eseuri II 




Țel de cititor

 Țelul meu e să-mi petrec viața, câtă mi-a mai rămas, în tihnă și fără trudă. Nu vreau să-mi bat capul cu nimic: nici cu învățătura, oricât preț ar avea. Nu caut în cărți decât plăcerea de a-mi cheltui vrednic timpul; iar când le cercetez, nu caut decât știința care m-ajută să mă cunosc pe mine însumi și mă învață să mor și să trăiesc cum se cuvine. 

Michel de Montaigne - Despre cărți, Eseuri II