Jocurile copiilor vs jocurile adulților

Și nu-mi lipseau, Doamne, memoria sau agerimea minții, cu care ai binevoit să mă dăruiești îndestulător pentru acea vârstă, dar îmi plăcea nespus să mă joc. Ei însă mă pedepseau pentru un lucru care și lor le făcea plăcere. Numai că jocurile celor mari se numesc ‘treburi serioase’; îi pedepsesc pe copii pentru jocurile lor, deși sunt la fel de copii și ei. Dar nimeni nu are îndurare nici față de unii, nici față de ceilalți. Căci ce altceva decât un asemenea joc dezgustător înfăptuia dascălul meu, care mă bătea când, dacă îl învingea vreun coleg de-al său cărturar într-o neînsemnată controversă, era ros de furie și de invidie mai mult decât mine când eram întrecut în jocul cu mingea de vreun tovarăș de joacă?

Sf. Augustin - Confesiuni, I.15

Adevărul despre copii

Am spus tot timpul, până în prezent, că n-o să am niciodată copii, iar acum o spun cu atât mai mult. Mereu i-am considerat pe copii proști și nerozi și, în afară de asta, cruzi și de nesuportat. Văd oameni extaziindu-se în fața câte unui cuvânt sau a unui gest de copil. Îi văd râzând în hohote când îl aud pe copil spunând că-l prefera pe unul sau pe altul dintre părinți. N-am putut să râd niciodată de astfel de lucruri. Aceste scene erau întotdeauna penibile pentru mine, căci ele presupuneau că trebuie să se râdă, ca să nu se supere mama, în condițiile în care, de fapt, eu nu-mi puteam manifesta decât plictiseala și exasperarea.

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Fiți creatori ca și Tatăl

Celălalt nume al Zeului este Tatăl, căci el face toate lucrurile.

Prin urmare, cea mai mare și mai sfântă grijă în această viață este, pentru cei care sunt înțelepți și cu mintea bună, aceea de a zămisli copii, iar cea mai mare nenorocire și lipsă de pietate este aceea de a părăsi viața fără a avea copii; iar cel care nu are copii este pedepsit după moarte de către daimoni.

Iar pedeapsa este aceasta: sufletul acelui om care n-a vrut copii este judecat și condamnat să intre într-un trup care nu are natură nici de bărbat, nici de femeie, ceea ce este un lucru blestemat sub soare.

Așadar, Asclepios, niciodată să nu-l fericești pe vreun om care nu are copii; dumper, să-l deplângi pentru nenorocirea lui, știind pedeapsa care i se pregătește și care îl așteaptă.

Hermes Trismegistus - Corpus Hermeticum III

Un principiu al educației

În educație cel mai important e să-i înveți pe copii (dar chiar și pe adulți) să acționeze independent de părerea oamenilor. (16 mai 1909)

Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani

Boala aceasta a activismului s-a agravat în zilele noastre

Există întotdeauna printre noi, dar mai ales acum, o nebunie epidemică ce îi cuprinde pe copii, nebunia a orândui viața altora, nu propria ta viață.

Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani.

Iubirea părintească e subiectivă

Se întâmplă câte unui tată să aibă un fecior urât și neînzestrat în nici un fel, și dragostea ce-i poartă să-l orbească atât cât să nu bage de seamă ce de lipsuri are, ba să-i mai socotească și drept mintoșenie ori drăgălășii cusururile, vorbindu-le cu mulțumire amicilor despre ele, ca despre tot atâtea haruri și daruri ale acelui vlăstar.

Miguel de Cervantes - Don Quijote de la Mancha (Prolog)

Părinți care spun adevărul

Îmi amintesc perfect cum odată, după dejun - aveam atunci șase ani - se vorbea despre înfățișarea mea, și cum maman se străduia să găsească ceva frumos la chipul meu: a spus că am ochi inteligenți, un zâmbet plăcut și, în cele din urmă, cedând argumentelor tatii și evidenței, a fost nevoită să recunoască faptul că eram urât; și pe urmă, când eu i-am mulțumit pentru masă, ea m-a bătut pe obraz și mi-a spus:
- Tu trebuie să știi, Nikolenka, că nimeni nu te va iubi pentru chipul tău; de aceea, trebuie să te străduiești să fii un băiat deștept și bun.
Aceste cuvinte mi-au dat nu numai convingerea că nu sunt frumos, ci și pe aceea că voi fi negreșit un băiat bun și deștept.

Lev Tolstoi - Copilaria (XVII)

Nimeni nu e mulțumit de soarta sa

Condiția bunăstării oamenilor este o problemă chinuitoare; fie nu se îndeplinește niciodată cu totul, fie nu rămâne pentru totdeauna. Unul are parte din plin de bogății, dar se rușinează de originea sa; pe altul originea nobilă îl face faimos, dar, strâmtorat de lipsa avuției, ar prefera să rămână necunoscut. Unul, având parte din belșug de amândouă, deplânge viața sa de celibatar; altul este fericit în căsătorie, dar, lipsit de copii, strânge avere pentru un moștenitor care nu este al lui; altul, binecuvântat cu copii, plin de durere plânge pentru greșelile fiului sau fiicei sale. De aceea, nimeni nu se împacă ușor cu condiția sorții sale.

Boethius - Consolarea filosofiei (II, 4)

Prințul Mîșkin - observații asupra psihologiei infantile

Copilului poți să-i spui tot. M-a mirat întotdeauna ideea greșită pe care adulții și-o fac despre copii; ce puțin îi cunosc și-i înțeleg chiar și părinții înșiși! Nu trebuie să le ascundem nimic copiilor sub pretext că sunt încă mici și că la vârsta lor e prea devreme să cunoască unele lucruri. Ce tristă și nenorocită mentalitate! Și cât de bine își dau seama copiii că părinții lor îi consideră drept neștiutori și inapți să înțeleagă, când în realitate ei înțeleg totul! Oamenii mari nici nu bănuiesc că până și în chestiunile cele mai dificile copilul poate da un sfat de o extremă importanță.

F.M. Dostoievski - Idiotul

Copiii care nu roșesc din cauza propriilor părinți sunt irevocabil condamnați la mediocritate.

Copiii care nu roșesc din cauza propriilor părinți sunt irevocabil condamnați la mediocritate.
Nimic nu-i mai sterilizant decât să-ți admiri "genitorii".

Emil Cioran - Caiete I (1957-1965)

Părinți care se poartă ca niște cămătari

12 noiembrie 1914. Părinții care așteaptă recunoștința copiilor (există chiar unii care pretind așa ceva) sunt ca niște cămătari; le place să-și riște capitalul, numai dacă primesc dobânzi.

Franz Kafka - Jurnal