Review: Arhipelagul Gulag

Arhipelagul Gulag by Aleksandr Solzhenitsyn
My rating: 5 of 5 stars

Am citit Arhipelagul în 3 reprize.

Doar așa, treptat, din grijă pentru sănătatea proprie, m-am îndurat să citesc acest imens document literar despre Marea Bătaie de Joc de la Est. 

View all my reviews

There are no atheists in trenches

 Și am început să mă rog. Când suntem la ananghie, nu ne este rușine de Dumnezeu. Ne rușinăm de el doar când ne este bine. 

Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul Gulag III

Depravare

Nu e, prin urmare, mai corect să spunem că nici un fel de lagăr nu-i poate duce la depravare pe cei dotați cu un nucleu sufletesc puternic și pe cei ce refuză jalnica ideologie potrivit căreia "omul e creat pentru fericire", ideologie ce se năruie sub prima lovitură de par a șefului de lucrări?

Se depravează în lagăre cei ce au apucat să se depraveze cât încă erau liberi, ori erau încă de pe atunci înclinați spre depravare. Pentru că oamenii se depravează și în libertate, câteodată mai rău ca în lagăr.

Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul Gulag, II

Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul Gulag

Adevărul tuturor religiilor din lume

De atunci am înțeles adevărul tuturor religiilor din lume: ele se luptă cu răul din om (din fiecare om). Răul nu poate fi izgonit pe de-a-ntregul din lume, dar aria lui de cuprindere poate fi redusă înlăuntrul fiecărei ființe umane.

De atunci am înțeles răul tuturor revoluțiilor din istorie: ele îi nimicesc numai pe acei purtători ai răului, care le sunt contemporani (și, în graba lor, fără a mai discerne, nimeresc și purtători ai binelui). Cât despre răul în sine, pe acesta îl moștenesc, și încă adesea cu asupra de măsură.

Prefirându-mi în minte trecutul, mi-am dat seama că, de-a lungul întregii mele vieți conștiente, nu mi-am înțeles nici sufletul, nici menirea. Multă vreme am luat drept bun ceea ce, de fapt, mă ducea la pierzanie, lăsându-mă necontenit atras într-o direcție contrară celei ce mi-ar fi fost cu adevărat benefică. Dar, întocmai cum valurile mării îl răstoarnă pe înotătorul neexperimentat, azvârlindu-l pe mal, și pe mine loviturile dureroase ale destinului mă reîntorceau de fiecare dată pe teren sigur. Numai așa am putut parcurge în cele din urmă drumul pe care dintotdeauna mi-am dorit să-l urmez. Cu spinarea încovoiată, aproape frântă, mi-a fost dat să extrag din anii de captivitate acest crâmpei de cunoaștere: cum devine omul om și cum devine neom. Îmbătat de succesele tinereții, mă simțeam infailibil, și de aceea am fost adesea crud. Investit cu prea multă putere, am fost ucigaș și violator. Săvârșind faptele cele mai rele, înarmat cu argumente solide, eram convins că fac bine. Pe paiele putrede ale pușcăriei, am simțit înăuntrul meu prima tresărire a binelui. Încetul cu încetul, am descoperit că linia de demarcație între bine și rău nu separă nici statele, nici clasele, nici partidele, ci traversează inima fiecărui om și a întregii umanități. Această linie e mișcătoare, ea oscilează în noi de-a lungul anilor. Chiar și o inimă stăpânită de rău prezervă un bastion al binelui. Chiar și în inima cea mai bună, dăinuie un colțișor de unde răul n-a fost încă dezrădăcinat.

Alexandr Soljenițîn  - Arhipelagul Gulag, II

Marx și reeducarea delincvenților

Iar Marx, referindu-se la vremuri mai apropiate (Critica programului de la Gotha), a proclamat, cu aceeași siguranță de sine, că unicul mijloc de reeducare a delincvenților (e adevărat, de drept comun; nu-l ducea mintea că discipolii lui aveau să-i includă pe deținuții politici printre delincvenți) rezida nu în reflecțiile solitare, nu în autoanaliza morală, nu în căință, nu în traversarea angoasei (care nu erau decât suprastructură), ci în munca productivă. În viața lui nu pusese mâna pe un târnăcop, în viața lui nu înpinsese o roabă, nu săpase la cărbune, nu doborâse arbori, nu știm dacă se pricepea măcar să taie lemne - dar iată că a așternut toate astea pe hârtie și hârtia nu s-a împotrivit.

Pentru continuatori a fost, așadar, floare la ureche să afirme că a-l sili pe deținut să trudească zi de zi (uneori câte 14 ore, ca în abatajele Kolîmei) e uman și duce la corijarea lui. Dimpotrivă, a-i limita detenția la dimensiunile unei celule, plus curtea închisorii și grădina de legume, a-i da posibilitatea ca, în toți acești ani, să citească niște cărți, să scrie, să mediteze și să discute cu ceilalți deținuți înseamnă a-l trata "ca pe o vită" (aceeași Critică)

Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul Gulag II

Soljenițîn ne spune care este esența vieții și secretele ei

Vreți să vă spun eu acum care este esențialul în viață, care sunt secretele ei? Să nu alergați după ce este iluzoriu, după avere, după titluri: acestea se obțin cu zeci de ani de nervi și se confiscă într-o noapte. Să trăiți având o superioritate egală asupra vieții: să nu vă speriați de nenorocire și să nu tânjiți după fericire, căci: amarul nu ține un veac, și dulcele nu-l bei până la fund. Să fiți mulțumiți că nu înghețați de frig, și setea, și foamea nu vă sfâșie măruntaiele cu ghearele lor. Dacă nu aveți șira spinării ruptă, dacă merg amândouă picioarele, dacă amândouă brațele se îndoaie, amândoi ochii văd și aud amândouă urechile - pe cine vreți să mai invidiați? De ce? Căci a invidia pe altul înseamnă să-ți faci mult rău ție. Frecați-vă ochii, spălați-vă inima și mai presus de orice să-i prețuiți pe cei care vă iubesc și care vă simpatizează. Nu-i ofensați, nu le spuneți vorbe urâte, nu vă despărțiți certați: căci nu știți, poate că aceasta este ultima voastră faptă înainte de arestare, și așa veți rămâne în memoria lite!...

Alexandr Soljenițîn  - Arhipelagul Gulag I

În numele ideologiilor se comit cele mai odioase crime

Ca să facă răul, omul trebuie mai întâi să-l perceapă ca bine sau ca o faptă firească și înțeleasă ca atare. Așa este, din fericire, natura omului, că el trebuie să caute justificare faptelor sale.
Ideologia! Iată cine oferă justificarea nelegiuirii și tăria necesară, de lungă durată, sceleratului. Acea teorie socială care îl ajută să-și justifice faptele față de sine și față de alții, și să nu audă reproșuri, nici blesteme, ci doar laudă și vorbe de cinstire. Astfel inchizitorii își motivau acțiunile prin creștinism, cuceritorii - prin glorificarea patriei, colonizatorii - prin civilizație, naziștii - prin rasă, iacobinii și bolșevicii - prin egalitatea, fraternitatea și fericirea generațiilor viitoare.

Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul Gulag I

Hotarul dintre bine și rău din inima omului

Dacă totul ar fi atât de simplu! Că undeva există oameni negri, care săvârșesc intenționat doar fapte negre și nu trebuie decât să-i deosebești de ceilalți și să-i distrugi. Dar linia care separă binele și răul intersectează inima fiecărui om. Și cine va distruge o bucățică din inima sa?
În decursul vieții unei inimi, această linie își schimbă locul în ea fie împinsă de bucuria răului, fie eliberând spațiul pentru binele înfloritor. Unul și același om la vârste diferite, în diferite situații de viață este un om cu totul diferit. Când aproape de diavol. Când aproape de cele sfinte. Dar numele nu se schimbă, și lui îi atribuim totul.

Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul Gulag I

Antrenament psihic după metoda stoică pentru a face față anchetei și pușcăriei

De ce este nevoie ca să fii mai puternic decât anchetatorul și decât toată această capcană?

Trebuie să intri în pușcărie fără să tremuri pentru viața ta călduță pe care ai părăsit-o. Trecându-i pragul, trebuie să-ți spui: viața mea s-a sfârșit, puțin cam devreme, dar nu poți face nimic. Nu mă voi mai întoarce niciodată în libertate. Sunt hărăzit pieirii, acum ori ceva mai târziu, mai târziu însă va fi chiar mai dificil, ar fi bine mai devreme. Nu mai am nici un fel de avere. Cei apropiați sunt morți pentru mine și eu sunt mort pentru ei. De astăzi corpul meu este un corp străin, inutil. Numai spiritul meu și conștiința mea îmi rămân scumpe și importante.

Și înaintea unui astfel de arestat ancheta va tresări!

Va învinge numai acela care a renunțat la toate!

Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul Gulag I

Privarea de somn

Privarea de somn (și pe deasupra asociată cu statul în picioare, setea, lumina orbitoare, frica și incertitudinea) tulbură judecata, subminează voința, omul încetează de a mai fi el însuși.

Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul Gulag I