Frumusețea sufletului

- Ține-n seamă, Sancho, răspunse don Quijote, că se află două soiuri de frumusețe, una a sufletului, iar cealaltă a trupului. Aceea a sufletului sălășluiește și se arată în bunurile minții, în cinste, într-o purtare cuviincioasă, în mărinimie și în bună-creștere, și toate lucrurile astea pot să încapă și să-și găsească lăcaș și în sufletul unui om urât; și dacă-ți îndrepți gândul către această frumusețe, și nu către cea trupească, atunci și dragostea răsare, mai năvalnică și mai puternică. Eu, dragă Sancho, am ochi să văd că nu sunt frumos, dar tot atât de bine îmi dau seama că nici prea pocit nu sunt, și un bărbat, având darurile sufletești de care ți-am pomenit, e destul să fie ceva mai frumos decât dracu spre a fi îndrăgit.

Miguel de Cervantes - Don Quijote de la Mancha

Sfaturile lui don Quijote pentru Sancho Panza

Mai înainte de toate trebuie să te temi de Dumnezeu, fiule, pentru că-n teama de el stă înțelepciunea; și dacă ești înțelept, nu poți greși niciodată. În al doilea rând, să te veghezi pe tine însuți și să te străduiești a te cunoaște, fiindcă aceasta este cea mai anevoioasă cunoaștere din câte se pot închipui. Din faptul de a te cunoaște va ieși acela de a nu te umfla asemeni broaștei care a vrut să fie pe potriva boului. [...]
Nu te lăsa niciodată călăuzit de ce-ți trăsnește prin cap, lucru ținut la mare preț numai de neajutorații de minte, care se cred firoscoși.[...]
Să nu te lași orbit de patima ta în socotelile altora, fiindcă greșelile pe care le săvârșești din patimă de cele mai multe ori nici nu se mai pot îndrepta și, chiar de s-ar îndrepta, ar fi numai cu prețul trecerii de care te bucuri și poate chiar și al averii tale.[...]
În ceea ce privește felul cum trebuie să te chivernisești pe tine și cum să-ți chivernisești casa, cel dintâi lucru ce te sfătuiesc e să fii curat și să-ți tai unghiile, fără a le lăsa să crească, așa cum fac unii care cred, din prostie, că unghiile lungi le înfrumusețează mâinile.[...]
Să nu mănânci usturoi și nici ceapă, ca să nu dea de gol, prin izul lor, neamul tău cel prost; umblă încet, vorbește tacticos, dar nu în așa fel încât să pară că te asculți cum vorbești, fiindcă tot ceea ce-i nefiresc e rău. Prânzește puțin și cinează și mai puțin, căci sănătatea întregului trup se strujește în făurăria stomahului. Fii cumpătat la băutură, ținând socoteală că vinul peste măsură nici nu păstrează tainele și nici nu se ține de cuvânt. Ia seama, Sancho, să nu mesteci cu amândouă fălcile și nici să nu eructezi în fața nimănui. [...]
Să fii cumpătat la dormit, fiindcă cel ce nu se scoală odată cu soarele nu se bucură de zi; și ia seama, Sancho, că hărnicia e mama bunăstării pe când trândăvia, potrivnica ei, și niciodată n-a ajuns la ținta pe care și-o pune un gând bun.

Miguel de Cervantes - Don Quijote de la Mancha II

Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori

Dacă nu-i așa, ia spune-mi: n-ai văzut tu înfățișându-se nici o comedie în care intră regi, împărați și episcopi, cavaleri, doamne și alte felurite personaje? Unul face pe ticălosul, altul pe coțcarul, ăsta-i negustor, celălalt oștean, altul face pe prostul șiret, iar altul pe îndrăgostitul prost, dar ajungând comedia la capăt și lepădându-și veșmintele, rămân toți comedianții pe o potrivă.
- Da, am văzut, răspunse Sancho.
- Păi același lucru, spuse don Quijote, se-ntâmplă și-n comedie, și-n mersul ăstei lumi, unde unii fac pe împărații, alții pe episcopii și se-nchipuie, în sfârșit, toate rolurile câte pot să intre într-o comedie; dar sosind sfârșitul, care este atunci când viața își împlinește văleatul, tuturor le ia moartea veșmintele ce-i deosebeau, așa că rămân unul cu altul în mormânt.

Miguel de Cervantes - Don Quijote de la Mancha

Limbajul nonverbal - oglindă a sufletului

Să ții bine minte și să nu lași să-ți scape nimic din felul în care te primește; dacă se schimbă la față câtă vreme tu îi dai solia mea, dacă tresare și se tulbură când îmi aude numele, dacă nu mai poate sta liniștită pe perină, iar de stă în picioare, uită-te la ea dacă nu se lasă când pe-un picior, când pe celălalt, dacă nu ia de la capăt de vreo două-trei ori răspunsul pe care ți l-o da, dacă nu-l rostește când blând, când aspru, când înțepător, când drăgăstos, dacă nu-și duce mâna la păr să și-l potrivească, măcar că nu-i în neorânduială, ca să nu mai lungesc vorba, dragă Sancho, fii cu ochii treji la toate faptele și mișcările ei, căci dacă tu mi le vei povesti aidoma cum au fost, voi afla și eu ceea ce ea păstrează ascuns în taina inimii ei în legătură cu cele ce ating dragostea mea. Fiindcă trebuie să știi, Sancho, dacă n-ai știut până acuma, că între îndrăgostiți purtarea și gesturile care dau mărturie atunci când este vorba de dragostea lor sunt cei mai credincioși olăcari, care aduc vești despre ceea ce se petrece acolo, înlăuntrul cugetului.

Miguel de Cervantes - Don Quijote de la Mancha