CAUTĂ AICI:

Limbajul nonverbal - oglindă a sufletului

Să ții bine minte și să nu lași să-ți scape nimic din felul în care te primește; dacă se schimbă la față câtă vreme tu îi dai solia mea, dacă tresare și se tulbură când îmi aude numele, dacă nu mai poate sta liniștită pe perină, iar de stă în picioare, uită-te la ea dacă nu se lasă când pe-un picior, când pe celălalt, dacă nu ia de la capăt de vreo două-trei ori răspunsul pe care ți l-o da, dacă nu-l rostește când blând, când aspru, când înțepător, când drăgăstos, dacă nu-și duce mâna la păr să și-l potrivească, măcar că nu-i în neorânduială, ca să nu mai lungesc vorba, dragă Sancho, fii cu ochii treji la toate faptele și mișcările ei, căci dacă tu mi le vei povesti aidoma cum au fost, voi afla și eu ceea ce ea păstrează ascuns în taina inimii ei în legătură cu cele ce ating dragostea mea. Fiindcă trebuie să știi, Sancho, dacă n-ai știut până acuma, că între îndrăgostiți purtarea și gesturile care dau mărturie atunci când este vorba de dragostea lor sunt cei mai credincioși olăcari, care aduc vești despre ceea ce se petrece acolo, înlăuntrul cugetului.

Miguel de Cervantes - Don Quijote de la Mancha