Legea compensării

Orice diferență s-ar vedea între destinele unora și altora, există totuși o anumită compensare a bunelor și a relelor care le aduce pe picior de egalitate.

La Rochefoucauld - Maxime

Valurile vieții

Puțini sunt cei care hotărăsc singuri în privința lor și a bunurilor lor; ceilalți, ca obiectele ce plutesc pe apele râurilor, nu merg înainte: sunt purtați. Unii sunt ținuți la suprafață și mișcați mai încet de un curent mai slab, alții sunt smunciți cu violență, alții sunt aruncați pe marginea râului de un curent mai puternic, alții sunt azvârliți în mare de valul umflat. Se cuvine, așadar, să hotăram ce anume voim și să stăruim în planurile noastre.

Seneca - Scrisori către Lucilius (23,8)

Soarta potrivnică este onestă, instructivă și călește caracterul

De fapt, consider că soarta potrivnică este mai folositoare pentru oameni decât cea bună; căci aceasta din urmă, întotdeauna sub masca fericirii, când se arată ademenitoare, minte; soarta rea este întotdeauna onestă, când, prin faptul schimbării, își arată nestatornicia. Una înșală, cealaltă instruiește; una, sub aparența unor bunuri false, înlănțuie mintea celor ce se bucură de ele, cealaltă îi eliberează prin cunoașterea fragilității fericirii.

Boethius - Consolarea filosofiei (II, 8)

Nimeni nu e mulțumit de soarta sa

Condiția bunăstării oamenilor este o problemă chinuitoare; fie nu se îndeplinește niciodată cu totul, fie nu rămâne pentru totdeauna. Unul are parte din plin de bogății, dar se rușinează de originea sa; pe altul originea nobilă îl face faimos, dar, strâmtorat de lipsa avuției, ar prefera să rămână necunoscut. Unul, având parte din belșug de amândouă, deplânge viața sa de celibatar; altul este fericit în căsătorie, dar, lipsit de copii, strânge avere pentru un moștenitor care nu este al lui; altul, binecuvântat cu copii, plin de durere plânge pentru greșelile fiului sau fiicei sale. De aceea, nimeni nu se împacă ușor cu condiția sorții sale.

Boethius - Consolarea filosofiei (II, 4)

Nimic din ce se naște nu este statornic

Să mai crezi în bogățiile fragile ale oamenilor!?
Să te încrezi în bunurile efemere!?
Un lucru rămâne statornic, hotărât prin lege eternă:
Nimic din ce se naște, nu este statornic.

Boethius - Consolarea filosofiei (II, 3')

Soarta

Când, cu mână trufașă, schimbă cursul lucrurilor
Și înainteaz-asemenea zbuciumatului Eurip,
Sălbatică strivește-acum regi de temut
Și-nșelătoare înalță fața umilă a celui învins.
Ea nu-i aude pe cei nenorociți, nu ia seama la plâns,
Ba, mai mult, râde de durerea pe care o provoacă.
Așa se joacă ea, așa își dovedește puterea
Și arată spectacolul măreț al puterii sale când,
Într-o singură oră, un om este acum doborât, acum fericit.

Boethius - Consolarea filosofiei, (II, 1')

Caracterul iluzoriu al lumii

Durata vieții omenești e un punct, substanța sa - un flux, senzația - obscură, întreaga alcătuire a trupului - sortită unei rapide putrefacții, sufletul - un vârtej, soarta - greu de ghicit, faima - nesigură.

Marcus Aurelius - Gânduri către sine însuși (II, 17)