Virtutea înnobilează. Diferența dintre clase e doar un construct social

Numai virtuțile au fost acelea care i-au deosebit pe oameni încă de la început, căci de născut ei toți se nasc și s-au născut de o potrivă; iar cei îmbelșugați în ele și care s-au purtat după îndemnul lor, acelora li s-a zis nobili, iar celorlalți, oameni de rând. Și chiar dacă apoi, cu vremea, potrivnice obiceiuri au dat la fund această lege, ea dăinuiește totuși, căci bunele deprinderi și firea omenească nu i-au stricat orânduiala și nici n-au dat-o la o parte. De aceea, orice om care trăiește și se poartă precum virtuțile îl învață se dovedește a fi de neam, și cine-l socotește altminteri greșește el și nu acela ce pe nedrept e ponegrit. Uită-te-n jurul tău la nobilii ce-ți stau în preajmă și cercetează-le virtutea, deprinderile și purtarea; te uită apoi și la Guiscardo; și, dacă vrei să judeci drept și fără părtinire, ai să te vezi silit să spui că el e adevăratul nobil și toți ceilalți niște mojici.

Giovanni Boccaccio - Decameronul IV,1

Don Calogero învață să fie nobil

Treptat, don Calogero înțelese că un prânz luat împreună nu trebuie neapărat să fie un uragan de clefăieli și de pete de grăsime; că o conversație poate foarte bine să nu semene cu o ceartă între câini; că a da întâietate unei femei e semn de forță,  nu, așa cum crezuse, de slăbiciune; că de la un interlocutor se poate obține mai mult dacă i se spune "nu m-am explicat prea bine" în loc de "n-ai priceput o boabă", și că, folosind asemenea abilități, prânzuri, femei, subiecte și interlocutori sunt și spre câștigul celui care a știut să le trateze cum trebuie.

Giuseppe Tomasi di Lampedusa - Ghepardul

Încrederea este o calitate nobilă

Și încrederea e prima calitate a boierului și cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a smecherului. Gentlemanul e cel care - până la dirimanta probă contrară - are încredere în oricine și nici nu se grăbește, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La smecheri și la jigodii reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție - putința de a ști că semenul lor e tot atât de întinat ca și ei.

Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii