Îi explică femeii într-o manieră coerentă ceea ce până atunci nu-și mai formulase niciodată în minte. Vorbea despre eșecul sistemelor de gândire și al filosofiilor de până atunci. Despre inepția dogmelor rigide, spulberate de cercetările tot mai profunde din domeniul științelor naturii. Așa că noțiunile de bine și de rău nu mai există. Ele au devenit lipsite de sens datorită descoperirilor biologice, ca urmare a cercetărilor celulare, a determinismului ereditar. Totuși, trebuie să existe ceva care să definească și să califice acțiunile oamenilor. Iar acea noțiune izbăvitoare este Frumosul. Frumusețea faptei. Dar nu cea survenită dintr-o judecată utilă, despre bine și rău, ci frumusețea izvorâtă dintr-o sursă mult mai profundă - din splendoarea, sinceritatea și autenticitatea instinctului. Într-adevăr: ceea ce caută peste tot chiar și natura nu este altceva decât frumusețea - de la infinitatea de forme a protozoarelor, a lumii animale, de la oamenii primitivi și de la armonia sufletească, până la frumusețea divină. Totul este o luptă. Desigur. O confruntare. Dar una sinceră, nu generată de constrângeri mincinoase, nu din amuzament, ci una pentru frumusețe.
Miklos Banffy - Trilogia transilvană I, Numărați
