Arta prudenței

Vreodată încrederea în puterea de pătrundere a domniei tale și asentimentul de a voi să mărturisești adevărul te-ar putea împinge să-i dai vreun sfat bun și cuiva care-i mai sus decât domnia ta. Să n-o faci niciodată. Orice victorie atrage ura celui învins, iar dacă ai repurtat-o contra propriului stăpân, ori e prostească, ori e păgubitoare. Principii doresc să fie ajutați, nu depășiți. Dar să fii prudent și cu cei care-ți sunt egali. Nu-i umili cu virtuțile domniei tale. Nu vorbi niciodată de domnia ta: ori te-ai lăuda, și-ar fi vanitate, ori te-ai condamna, și-ar fi o prostie. Mai degrabă lasă să-ți descopere alții vreun păcat de nimic, pe care invidia să-l poată rumega fără să-ți aducă vreo pagubă. Va trebui să fii mai mult, iar uneori să pari că ești mai puțin. Struțul nu râvnește să se înalțe în văzduh, expunându-se unei căderi pilduitoare, ci lasă să i se descopere pe încetul frumusețea penelor. Și mai ales, dacă nutrești pasiuni, nu le scoate la vedere, oricât de nobile ți-ar părea. Nu trebuie să  îngăduim tuturora intrarea în inima noastră. O tăcere prudentă și precaută este teaca înțelepciunii. 

Umberto Eco - Insula din ziua de ieri

Un dram de nebunie

- Cine trăiește fără un dram de nebunie nu este atât de înțelept pe cât își închipuie.

- Îmbătrânind, devenim mai nebuni și mai înțelepți.

La Rochefoucauld - Maxime

Luați exemplu de la bufnițe

Leur attitude au sage enseigne
Qu'il faut en ce monde qu'il craigne
Le tumulte et le mouvement ;

A lor înfățișare îi învață,
Pe înțelepți să se ferească-n viață
De zgomot inutil și de mișcare;

Baudelaire - Les Hiboux (Bufnițele) (Les fleurs du mal)

Noaptea nu-i nimeni sfios

Dragostea, vinul și noaptea nimic înțelept nu te-nvață:
Noaptea nu-i nimeni sfios, îndrăgostitu-i viteaz.

Ovidiu - Amoruri I, 6

Auto-educația

De altfel, "învățătura" tuturor profesorilor de înțelepciune din lume, a tuturor guru, inclusiv indigeni, se reduce în esență la această exigență exorbitantă, de un egoism narcisist-monomaniac teribil: "fă ca mine". Nici mai mult, nici mai puțin. Exact ceea ce nu pot și nu vreau să fac. Din care cauză, am început să-i detest de  timpuriu pe "maeștrii" de orice speță. Este și motivul pentru care am respins, din instinct, orice profesori, orice modele, "reguli", "legi", "manuale" de înțelepciune. "Nu-mi dați sfaturi, pot să greșesc și singur". Am crescut deci "sălbatec". Tot ce am învățat pe parcurs am învățat singur. Plătind, uneori, un preț enorm. De altfel, numai adevărurile pe care le descoperi singur sunt cu adevărat fecunde. Fiecare trebuie să se edifice și să se descurce singur. À ses risques et périls, după cum stipulează și unele contracte franceze...

Adrian Marino - Viața unui om singur

Solomon și rândunica

În palatul regelui Solomon, un rândunel tot înghesuia o rândunică, care încerca să scape.
Rândunelul a strigat:
- Cum de mi te împotrivești? Nu știi oare că, dac-aş vrea, aș putea dărâma cupola templului? Chiar peste Solomon?
Solomon, care știa limba păsărilor, l-a chemat pe rândunel și l-a întrebat cu destulă asprime:
- Cum ai putut spune o asemenea prostie? De ce? Ce te-a împins să rostești asemenea vorbe?
- Nu trebuie să te iei după vorbele îndrăgostiților, a răspuns pasărea.
- Ai dreptate, a spus Solomon zâmbind.
Și i-a dat drumul să zboare.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Sfaturile lui don Quijote pentru Sancho Panza

Mai înainte de toate trebuie să te temi de Dumnezeu, fiule, pentru că-n teama de el stă înțelepciunea; și dacă ești înțelept, nu poți greși niciodată. În al doilea rând, să te veghezi pe tine însuți și să te străduiești a te cunoaște, fiindcă aceasta este cea mai anevoioasă cunoaștere din câte se pot închipui. Din faptul de a te cunoaște va ieși acela de a nu te umfla asemeni broaștei care a vrut să fie pe potriva boului. [...]
Nu te lăsa niciodată călăuzit de ce-ți trăsnește prin cap, lucru ținut la mare preț numai de neajutorații de minte, care se cred firoscoși.[...]
Să nu te lași orbit de patima ta în socotelile altora, fiindcă greșelile pe care le săvârșești din patimă de cele mai multe ori nici nu se mai pot îndrepta și, chiar de s-ar îndrepta, ar fi numai cu prețul trecerii de care te bucuri și poate chiar și al averii tale.[...]
În ceea ce privește felul cum trebuie să te chivernisești pe tine și cum să-ți chivernisești casa, cel dintâi lucru ce te sfătuiesc e să fii curat și să-ți tai unghiile, fără a le lăsa să crească, așa cum fac unii care cred, din prostie, că unghiile lungi le înfrumusețează mâinile.[...]
Să nu mănânci usturoi și nici ceapă, ca să nu dea de gol, prin izul lor, neamul tău cel prost; umblă încet, vorbește tacticos, dar nu în așa fel încât să pară că te asculți cum vorbești, fiindcă tot ceea ce-i nefiresc e rău. Prânzește puțin și cinează și mai puțin, căci sănătatea întregului trup se strujește în făurăria stomahului. Fii cumpătat la băutură, ținând socoteală că vinul peste măsură nici nu păstrează tainele și nici nu se ține de cuvânt. Ia seama, Sancho, să nu mesteci cu amândouă fălcile și nici să nu eructezi în fața nimănui. [...]
Să fii cumpătat la dormit, fiindcă cel ce nu se scoală odată cu soarele nu se bucură de zi; și ia seama, Sancho, că hărnicia e mama bunăstării pe când trândăvia, potrivnica ei, și niciodată n-a ajuns la ținta pe care și-o pune un gând bun.

Miguel de Cervantes - Don Quijote de la Mancha II

Detașarea de fapte e înțelepciunea supremă

18. Cel care vede în faptă neînfăptuirea și în nefăptuire fapta, acela este un înțelept între oameni, acela este yogin și totuși săvârșește pe de-a întregul fapta.

19. Despre cel ce trece la orice faptă, fără dorință și hotărâre, ale cărui fapte sunt arse de focul Cunoașterii, despre el, cei luminați spun că este un înțelept.

20. Părăsind fructul faptelor, mereu mulțumit, liber, chiar dacă a trecut la faptă, acela nu săvârșește nimic.

21. Fără dorinți, cu mintea și trupul stăpânite, părăsind orice bun lumesc, săvârșind faptele numai cu trupul, nu-și atrage păcat.

22. Mulțumit cu ce-i aduce întâmplarea, trecut dincolo de dualitate, lipsit de simțăminte egoiste, același în reușită și nereușită, chiar făptuind, nu este legat.

23. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixată în Cunoaștere, care făptuiește pentru a sacrifica, fapta se șterge în întregime.

Bhagavad Gita (IV, 18-23)

Mintea neclintită în înțelepciune

55. Când se leapădă de toate dorințele care-i vin în minte, o fiu al lui Prtha, când se mulțumește în el însuși și cu el însuși, atunci se spune că este neclintit în înțelepciune.

56. Despre cel cu mintea netulburată de durere și fericire, părăsit de dorințe, lipsit de patimă, frică și mânie, se spune că este un ascet cu mintea neclintită.

57. Cel care este desprins oriunde, care fie că dobândește binele sau răul, nu se bucură și nu se supără, acela are înțelepciunea neclintită.

Bhagavad Gita (II, 55-57)

Împărăția cerurilor este în voi

Nimic nu-mi pare mai absurd decât să mergi aiurea ca să cauți înțelepciunea. Dacă n-o găsesc la mine în mansardă, n-am s-o găsesc nici pe culmile Himalaiei.

Emil Cioran - Caiete III