CAUTĂ AICI:

Arta prudenței


Vreodată încrederea în puterea de pătrundere a domniei tale și asentimentul de a voi să mărturisești adevărul te-ar putea împinge să-i dai vreun sfat bun și cuiva care-i mai sus decât domnia ta. Să n-o faci niciodată. Orice victorie atrage ura celui învins, iar dacă ai repurtat-o contra propriului stăpân, ori e prostească, ori e păgubitoare. Principii doresc să fie ajutați, nu depășiți. Dar să fii prudent și cu cei care-ți sunt egali. Nu-i umili cu virtuțile domniei tale. Nu vorbi niciodată de domnia ta: ori te-ai lăuda, și-ar fi vanitate, ori te-ai condamna, și-ar fi o prostie. Mai degrabă lasă să-ți descopere alții vreun păcat de nimic, pe care invidia să-l poată rumega fără să-ți aducă vreo pagubă. Va trebui să fii mai mult, iar uneori să pari că ești mai puțin. Struțul nu râvnește să se înalțe în văzduh, expunându-se unei căderi pilduitoare, ci lasă să i se descopere pe încetul frumusețea penelor. Și mai ales, dacă nutrești pasiuni, nu le scoate la vedere, oricât de nobile ți-ar părea. Nu trebuie să  îngăduim tuturora intrarea în inima noastră. O tăcere prudentă și precaută este teaca înțelepciunii. 


Umberto Eco - Insula din ziua de ieri