Se afișează postările cu eticheta Charles Baudelaire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Charles Baudelaire. Afișați toate postările

Despre George Sand

Femeia Sand este un Prudhomme al imoralității. A fost întotdeauna moralistă.
Numai că altădată făcea o contramorală - de aceea nici n-a fost vreodată artistă.
Are faimosul stil curgător, îndrăgit de burghezi.
E proastă, e greoaie, e flecară; are în ideile morale aceeași profunzime de judecată și aceeași delicatețe de sentiment ca portăresele și ca femeile întreținute.
Că unii bărbați au fost în stare să se îndrăgostească de latrina asta e cea mai bună dovadă a decăderii oamenilor din acest veac.

Charles Baudelaire - Jurnale intime

Natura umană

Există în fiecare om, în fiecare clipă, două solicitări simultane, una către Dumnezeu, cealaltă către Satana. Invocarea lui Dumnezeu, sau spiritualitatea, e dorința de a urca o treaptă mai sus; invocarea Satanei, sau animalitatea, e bucuria de a coborî. La aceasta din urmă trebuie raportate iubirile pentru femei și conversațiile intime cu animalele, câini, pisici etc. ; bucuriile care decurg din aceste două simțăminte sunt adaptate naturii acestor două simțăminte.

Charles Baudelaire - Jurnale intime

Progresul e o iluzie

Ce e mai absurd decât Progresul, odată ce omul, așa cum o dovedește faptul zilnic, e mereu asemenea și egal omului, adică tot în stare de sălbăticie? Ce sunt primejdiile naturii și ale preriei pe lângă șocurile și conflictele cotidiene ale civilizației? Fie că omul își înlănțuie victima pe bulevard, fie că-și străpunge prada în păduri necunoscute, nu e tot omul etern, adică cel mai desăvârșit animal de pradă?

Charles Baudelaire - Jurnale intime

Protestanți nefericiți

Țărilor protestante le lipsesc două elemente indispensabile fericirii unui om bine crescut, galanteria și pietatea.

Charles Baudelaire - Jurnale intime

Când un om cade la pat

Când un om cade la pat, aproape toți prietenii lui au dorința secretă să-l vadă murind; unii ca să constate că avea o sănătate mai șubredă decât a lor; alții, în speranța dezinteresată de a studia o agonie.

Charles Baudelaire - Jurnale intime (Rachete)

Dragostea e inegală

Am mai scris, cred, în notele mele că dragostea seamănă foarte bine cu o tortură sau cu o operație chirurgicală.   Dar această idee poate fi dezvoltată în felul cel mai amar. Oricât de îndrăgostiți și plini de dorințe reciproce ar fi doi amanți, unul din ei va fi întotdeauna mai calm sau mai posedat decât celalalt. Acesta, sau aceasta, e chirurgul sau călăul; celalalt, pacientul, victima.

Charles Baudelaire - Jurnale intime (Rachete)

La chevelure (Părul)

(strofa 2)

La langoureuse Asie et la brûlante Afrique,
Tout un monde lointain, absent, presque défunt,
Vit dans tes profondeurs, forêt aromatique !
Comme d'autres esprits voguent sur la musique,
Le mien, ô mon amour ! nage sur ton parfum.

(O Asie lascivă și-o Africă-nfocată,
Îndepărtate țărmuri, aproape moarte-acum,
Reînvie în această pădure-mbălsămată,
Și-așa cum alte inimi în cântec se desfată,
Iubirea mea se-mbată de dulcele-i parfum.) (traducere de Al. Hodoș, 1966)

Charles Baudelaire - Les fleurs du mal

Hymne à la Beauté (Imn Frumuseții)

Viens-tu du ciel profond ou sors-tu de l'abîme,
O Beauté? ton regard, infernal et divin,
Verse confusément le bienfait et le crime,
Et l'on peut pour cela te comparer au vin.

Tu contiens dans ton oeil le couchant et l'aurore;
Tu répands des parfums comme un soir orageux;
Tes baisers sont un philtre et ta bouche une amphore
Qui font le héros lâche et l'enfant courageux.

Sors-tu du gouffre noir ou descends-tu des astres?
Le Destin charmé suit tes jupons comme un chien;
Tu sèmes au hasard la joie et les désastres,
Et tu gouvernes tout et ne réponds de rien.

Tu marches sur des morts, Beauté, dont tu te moques;
De tes bijoux l'Horreur n'est pas le moins charmant,
Et le Meurtre, parmi tes plus chères breloques,
Sur ton ventre orgueilleux danse amoureusement.

L'éphémère ébloui vole vers toi, chandelle,
Crépite, flambe et dit: Bénissons ce flambeau!
L'amoureux pantelant incliné sur sa belle
A l'air d'un moribond caressant son tombeau.

Que tu viennes du ciel ou de l'enfer, qu'importe,
Ô Beauté! monstre énorme, effrayant, ingénu!
Si ton oeil, ton souris, ton pied, m'ouvrent la porte
D'un Infini que j'aime et n'ai jamais connu?

De Satan ou de Dieu, qu'importe? Ange ou Sirène,
Qu'importe, si tu rends, — fée aux yeux de velours,
Rythme, parfum, lueur, ô mon unique reine!-
L'univers moins hideux et les instants moins lourds?

Imn Frumuseții

Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O, Fumuseţe? Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De-aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul, vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câne pe poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu sameni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine.

Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaeruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, şi – Omorul e-un breloc de preţ
Pe pântecul tău mândru săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a-nceput să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă .

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O, Fumuseţe, monstru naiv şi fioros! Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbie
Spre un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau Înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu – zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină! –
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea? (Traducere de Al. Philippide)

Charles Baudelaire - Les fleurs du mal