[...] văzând unul dintre păstorii de capre rana, îi spuse cavalerului să n-aibă nici o grijă, că are să-i pună el o doctorie cu care lesne o să se tămăduiască. Și luând niște foi de rozmarin, care creștea pe acolo din belșug, le mestecă în gură și le sără cu un praf de sare, după care, oblojindu-i urechea cu ele, i-o legă cât putu mai strâns, încredințându-l că de alt leac nu mai avea nevoie câtu-i lumea, și așa a fost.
Miguel de Cervantes - Don Quijote de la Mancha
MEFISTO:
E un leac
Fără de doctori, vrăji, nimic nu costă:
Afară ieși în câmp, treci la atac
Și ară, sapă, drept ripostă;
Fă-ți rostul și să-ți fii pe plac
În strâmtu-ţi cerc fără prihană,
Hrănește-te cu simplă hrană;
Trăiești ca vita între vite,-ngrași
Ogorul, strângi recoltă, te simți bine;
E leacul cel mai bun, să nu te lași,
Tot tânăr ca octogenar spre-a te menține.
Goethe - Faust (2351-2361)
Civilizația este o boală, sunt convins de asta; dar este inutil și chiar ridicol s-o repet, după atâția alții, cu atât mai mult cu cât această boală este inevitabilă și fără leac. Omul nu se va lecui de ea decât nimicindu-se.
Emil Cioran - Caiete II (1966-1968)