“nu există nici fericire, nici nenorocire în lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă și atâta tot. Doar cel care a simțit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire. Ca să-ți dai seama cât de bine este să trăiești, trebuie să fi dorit să mori.”
Alexandre Dumas — Contele de Monte-Cristo
— Numai cei slabi văd totul ca printr-o pânză neagră. Sufletul își deschide singur orizonturile. Pentru că sufletul îți este întunecat, el îți arată un cer noros.
De altfel, inimile cele mai corupte nu pot crede în rău decât dacă își dau seama că ar fi mânat de un interes oarecare: răul fără rost și fără cauză le face silă, ca un lucru nefiresc.
Alexandre Dumas — Contele de Monte-Cristo
“ … prea marea grijă față de trupul nostru e aproape singura piedică pentru izbândirea planurilor care au nevoie de hotărâre rapidă și de executare bărbătească și energică. Într-adevăr, dacă ți-ai jertfit o dată viața, nu mai ești egal cu ceilalți oameni sau, mai bine zis, ceilalți oameni nu-ți mai sunt egali. Și oricine a luat o astfel de hotărâre simte pe dată cum îi sporesc puterile și cum i se lărgește orizontul. “
Alexandre Dumas — Contele de Monte-Cristo
„– Regele? Îl credeam îndeajuns de filosof ca să înțeleagă că în politică nu există crimă. În politică, dragul meu, știi la fel de bine ca și mine că nu există oameni, ci idei; nu există sentimente, ci interese. În politică, nu se ucide un om; se înlătură un obstacol, și atâtă tot.
Alexandre Dumas — Contele de Monte-Cristo
