Politics

 Protejarea săracului a fost întotdeauna, în politică, cel mai sigur mod de a te îmbogăți. 

Poporul suportă să fie furat, cu condiția să fie lingușit. 

Nicolas Gomez Davila — Scolii la un text implicit 

Antisemitismul vine întotdeauna de sus

În ceea ce privește antisemitismul, pot să spun din experiența proprie că în popor așa ceva nu există. El vine întotdeauna de sus. N-am ascuns niciodată că sunt evreică, însă în toate familiile la care am locuit: muncitori, colhoznici, funcționari mărunți, s-au purtat cu mine ca și cum aș fi fost de-a lor, și de la ei n-am auzit nimic de felul vorbelor ce veneau din mediul universitar în perioada postbelică și chiar astăzi.

Nadejda Mandelștam - Fără speranță

Populismul remediat prin umanism

Pentru cel care îndrăgește lumina, cuvântul și noțiunea ‘popor’ păstrează întotdeauna un element de aprehensiune anacronică, și el știe că atunci când vrei să împingi mulțimea la manifestări reacționare, scelerate, e de ajuns să i te adresezi spunându-i ‘popor’. Câte nu s-au petrecut sub ochii noștri - sau poate nu chiar sub ochii noștri - în numele ‘poporului’, care nu s-ar fi putut cu nici un preț petrece în numele lui Dumnezeu, sau al omenirii, sau al dreptății! [...]
Vorbesc de popor dar stratul acela popular anacronic există în noi toți: consider că nu religia este mijlocul cel mai nimerit să-l țină în frâu, sub lacăt sigur. La asta ar prinde bine, după părerea mea, numai literatura, știința umanistă, idealul omului liber și frumos.

Thomas Mann - Doctor Faustus

Paşadia susţine că țara noastră nu a dat nimic civilizației

Îl întrebai dacă nu în nestatornicia domniilor și în teama de năvăliri trebuie cautată pricina că nu s-a durat şi la noi măreț și trainic ca în Apus? Plăcerea nobilă de a zidi nu a lipsit unora dintre voievozi; Brâncoveanu bunăoară ridicase pe întinsele lui moșii curți bogate. Îmi răspunse că nu; iubirea de frumos fiind unul din privilegiile popoarelor de stirpe înaltă și printre acestea nu putea fi prenumărat şi al nostru care n-a dat civilizației nimic.

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche