Meloterapia

 Cred că, dacă ar fi posibil să-i adunăm în fiecare zi pe toți bolnavii și suferinzii în Albert Hall și să punem orchestra să cânte fără întrerupere, expunerea constantă a membrelor bolnave la vibrații ale aerului atât de cerești le-ar readuce până la urmă sănătatea pierdută. Cu siguranță, chiar și o singură expunere la - să zicem - simfonia a cincea a lui Beethoven trebuie să ducă la o restabilire permanentă a ființei în trup și suflet. Nimeni nu poate rămâne neschimbat după ce a trecut prin el o simfonie de Beethoven. 

W.N.P. Barbellion - Jurnalul unui om dezamăgit 

De ce nu există crimă perfectă

 Ajunsese încet-încet la concluzii variate și curioase și, în opinia lui, cea mai importantă cauză era dată nu atât de imposibilitatea materială de a ascunde crima, cât de criminal, și aproape fiecare, în momentul crimei, suferă o anumită cădere a voinței și rațiunii, al căror loc e luat, în schimb, de o ușurință fenomenală, și tocmai în acel moment în care avea cea mai mare nevoie de judecată și precauție. În viziunea lui, rezulta că această întunecare a rațiunii și cădere a voinței îl cuprind pe individ ca o boală care se dezvoltă treptat și atinge apogeul cu puțină vreme înainte de săvârșirea crimei, continuă în același fel chiar în momentul crimei și încă o perioadă după aceea, în funcție de individ; după aceea trece, așa cum trece orice altă boală. Se ridică o întrebare: oare boala determină crima respectivă sau crima însăși, prin natura pe care o are, este însoțită de ceva asemănător unei boli?

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă

Visele bolnăvicioase

 Într-o stare bolnăvicioasă, visele se caracterizează adesea printr-o uimitoare claritate, veridicitate și similitudine extraordinară cu realitatea. Uneori se formează un tablou monstruos, dar circumstanțele și întregul proces al reprezentării sunt în acest caz atât de veridice și atât de precise, de neașteptate, și corespund din punct de vedere artistic, prin toate detaliile, întregului tablou, încât nici nu pot fi gândite atunci când este treaz de nici un individ, fie el un artist desăvârșit ca Pușkin sau Turgheniev. Asemenea vise, bolnăvicioase, sunt reținute multă vreme și produc o impresie puternică asupra unui organism zdruncinat și tulburat. 

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă 

Boala și Geniul

N-aveam eu dreptul să spun că la artist stările depresive și cele elevate, fecund-creatoare, boala și sănătatea nu sunt câtuși de puțin riguros distincte? Că, mai curând, în timp de boală și, cum s-ar spune, la adăpostul ei, elementele de sănătate acționează, mai mult chiar, sănătatea preia unele elemente morbide și le transformă în ferment de geniu? Așa stau lucrurile, și numai unei prietenii care mi-a adus multe griji și spaime, dar mi-a și umplut inima de mândrie, datorez faptul de a fi înțeles că geniul este o formă de forță vitală profund înrădăcinată și încercată în boală, din boală creând și prin ea devenind creatoare.

Thomas Mann - Doctor Faustus

Când un om cade la pat

Când un om cade la pat, aproape toți prietenii lui au dorința secretă să-l vadă murind; unii ca să constate că avea o sănătate mai șubredă decât a lor; alții, în speranța dezinteresată de a studia o agonie.

Charles Baudelaire - Jurnale intime (Rachete)

Ducă-se pe pustii

Când eram copilă mică, dacă se îmbolnăvia cineva, nu se alerga așa repede la doctori, ci era câte o babă bătrână care venia la bolnav, îl freca cu ceva, îl oblojia cu niște buruiene, îl mai descânta în niște apă și-l spala pe bolnav. Când îl spăla cu apa ceia descântată, mai spunia multe din gură, dar eu numai atâta țin minte cum dă baba cu mâna îndărăpt spre bolnav și tot spunia din gură că să iasă răul din bolnav, să miargă în locuri pustii, în locuri depărtate, în locuri unde cucoșii nu cântă și oamenii nu îmblă. Atunci mă gândiam oare unde sunt locuri în care oamenii nu îmblă și cucoșii nu cântă, dar acuma când ni-au adus pe noi, am văzut că ni-au dus pe locuri care încă nu au fost călcate de ființă ominească. Cât te uitai cu ochii nu vedeai nimic decât pustietate, tundră cu niște ciritei și mlășniță.

Anița Nandriș-Cudla - 20 de ani în Siberia

Boala singurătatea și depresia sunt corelate

Și când e omul sănătos mai iese afară, merge pe drum, să întălnește cu cineva, mai vorbește și să mai schimbă gândurile, dar când sângur ești, bolnav, stai în pat, nu poți să faci un pas și încă atâtea lovituri îți mai cad în cale, își poate închipui orișicine cum i-a fost inima ei. Dar așa a suferit și a putut face nici o schimbare.

Anița Nandriș-Cudla - 20 de ani în Siberia

Stoicism

Voi sărăci: voi fi printre cei mulți. Voi pleca în exil: mă voi gândi că m-am născut acolo unde m-au trimis. Voi fi pus în lanțuri: și ce dacă? Acum sunt cumva liber? Firea a legat strâns de mine această povară grea: trupul. Voi muri: e ca și cum ai spune - nu mă voi putea îmbolnăvi, nu voi mai putea ajunge în lanțuri, nu voi mai putea muri.

Seneca - Scrisori către Lucilius (24,17)

Iubirea-i boală grea

Nimic nu vei alege de-i sta la dojenit!
Pentru că-ndrăgostitul, chiar mâine, scos din fire,
Aceleași patimi, bietul, va căuta smintit.

Să nu zici niciodată: "Eu unul, în iubire,
N-am să mă port ca tonții ce umblă-ntr-o ureche."
Să nu zici vorbele-astea prostești și fără șire.

Ar fi minune mare și fără de pereche
Să vezi scăpând vreodată din vrăjile muierii
Bărbat întreg la minte și neciupit de streche.

O mie și una de nopți