Psihologie vs principii morale

Învățaserăm să înțelegem oamenii, să le prevedem acțiunile, să-i ghicim.
Înțeleseserăm - lucru esențial - că această cunoaștere a oamenilor nu ne era de nici un folos în viață. La ce bun să înțeleg, să simt, să ghicesc, să prevăd faptele altcuiva? Oricum nu mi-aș putea schimba atitudinea față de acesta: n-am să torn nici un deținut, cum eram eu însumi, indiferent ce-ar fi făcut. N-am să încerc să obțin funcția de brigadier, care mi-ar da posibilitatea să rămân în viață, pentru că lucrul cel mai rău în lagăr era impunerea propriei voințe (sau a unei voințe străine) unui alt om, deținut ca mine. N-am să alerg după relații convenabile, n-am să dau mită.

Varlam Șalamov - Povestiri din Kolîma (Hrană rece)

Sărăcia determină caracterul și morala

Dar ce vrei? Soarta când mi-e asta,
Să-i fiu potrivnic, la ce bun?
Ea mă îndrumă, și năpasta
Nu pot s-o schimb, nici s-o răpun.
Deci iartă-mă! Ca să te-mbun,
Îți spun că-n mare sărăcie
(Și vorba asta toți o spun)
Nu-i cinste multă cum să fie!

Când împăratul se gândi
La-nțelepțeștile lui spuse:
- „Un alt destin îți voi clădi:
Din rău, ți-l schimb în bun!” îi spuse.
Așa făcu, și hoțul duse
Un trai cinstit și fără zurbe.
Chiar de Valer din Roma spus e
Cui Marele i-au spus în urbe.

François Villon - Marele Testament IX, XX