Viața reală a omului

 Adevărul trist este că viața reală a omului constă dintr-un complex de opuse inexorabile —zi și noapte, fericire și tristețe, bine și rău. Nici măcar nu suntem siguri că unul va predomina asupra celuilalt, că binele va învinge răul sau că bucuria va suprima durerea. Viața este un câmp de luptă. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu; și, dacă nu ar fi așa, întreaga existență s-ar sfârși. 

C.G. Jung — Omul și simbolurile sale 

Pe vremea lui Dumas nu s-a descoperit conceptul de ‘banalitatea răului’

 De altfel, inimile cele mai corupte nu pot crede în rău decât dacă își dau seama că ar fi mânat de un interes oarecare: răul fără rost și fără cauză le face silă, ca un lucru nefiresc. 

Alexandre Dumas — Contele de Monte-Cristo

Răul și bunele intenții

“Răul care este în lume vine aproape întotdeauna din ignoranţă, şi bunele intenţii, dacă nu sunt luminate de conştiinţă, pot să facă tot atâtea stricăciuni ca şi răutatea. Oamenii sunt mai curând buni decât răi, şi, în realitate, nu asta e problema. Ei sunt însă mai mult sau mai puţin neştiutori şi asta e ceea ce se cheamă virtute sau viciu, viciul cel mai fără de speranţă fiind cel al ignoranţei care crede că ştie tot şi îşi permite atunci să omoare. Sufletul ucigaşului este orb şi nu există bunătate adevărată, nici iubire frumoasă fără toată clarviziunea posibilă.”

Albert Camus - Ciuma

Adevărul tuturor religiilor din lume

De atunci am înțeles adevărul tuturor religiilor din lume: ele se luptă cu răul din om (din fiecare om). Răul nu poate fi izgonit pe de-a-ntregul din lume, dar aria lui de cuprindere poate fi redusă înlăuntrul fiecărei ființe umane.

De atunci am înțeles răul tuturor revoluțiilor din istorie: ele îi nimicesc numai pe acei purtători ai răului, care le sunt contemporani (și, în graba lor, fără a mai discerne, nimeresc și purtători ai binelui). Cât despre răul în sine, pe acesta îl moștenesc, și încă adesea cu asupra de măsură.

Prefirându-mi în minte trecutul, mi-am dat seama că, de-a lungul întregii mele vieți conștiente, nu mi-am înțeles nici sufletul, nici menirea. Multă vreme am luat drept bun ceea ce, de fapt, mă ducea la pierzanie, lăsându-mă necontenit atras într-o direcție contrară celei ce mi-ar fi fost cu adevărat benefică. Dar, întocmai cum valurile mării îl răstoarnă pe înotătorul neexperimentat, azvârlindu-l pe mal, și pe mine loviturile dureroase ale destinului mă reîntorceau de fiecare dată pe teren sigur. Numai așa am putut parcurge în cele din urmă drumul pe care dintotdeauna mi-am dorit să-l urmez. Cu spinarea încovoiată, aproape frântă, mi-a fost dat să extrag din anii de captivitate acest crâmpei de cunoaștere: cum devine omul om și cum devine neom. Îmbătat de succesele tinereții, mă simțeam infailibil, și de aceea am fost adesea crud. Investit cu prea multă putere, am fost ucigaș și violator. Săvârșind faptele cele mai rele, înarmat cu argumente solide, eram convins că fac bine. Pe paiele putrede ale pușcăriei, am simțit înăuntrul meu prima tresărire a binelui. Încetul cu încetul, am descoperit că linia de demarcație între bine și rău nu separă nici statele, nici clasele, nici partidele, ci traversează inima fiecărui om și a întregii umanități. Această linie e mișcătoare, ea oscilează în noi de-a lungul anilor. Chiar și o inimă stăpânită de rău prezervă un bastion al binelui. Chiar și în inima cea mai bună, dăinuie un colțișor de unde răul n-a fost încă dezrădăcinat.

Alexandr Soljenițîn  - Arhipelagul Gulag, II

Principiile Omului fără însușiri

El însuși spusese că, în momentele cele mai intense ale vieții unui om, nu mai există nici binele, nici răul, ci doar credința și îndoiala ; că regulile ferme contrazic regulile moralei și credinței nu îi este permis să fie mai veche nici măcar cu o oră ; că în starea de credință nu se poate înfăptui nimic josnic ; că presentimentul era o situație mai pasionantă decât adevărul...

Robert Musil - Omul fără însușiri

Contrariile se nasc unul dintr-altul

Când toți oamenii vor afla că frumosul este frumos, va apărea și urâtul.

Când toți vor afla că binele este bine, va apărea și răul.

Lao Zi - Dao De Jing (2)

Originea Răului

MEFISTO:

Sunt parte-a părții ce-a fost totul la-nceput,
O parte-a beznei ce lumina și-a născut,
Lumina falnică ce Nopții-mume
Rangu-i dispută, spațiul să-i consume,
Dar tot nu izbutește, căci, cu toată
Silința, e de corpuri strâns legată.
Din corpuri curge, grație corpurilor dând,
Și-un corp o-mpiedică în cale;
Nu am speranța dăinuirii sale
Și va pieri cu corpurile prea curând.

Goethe - Faust I (1349-1358)