E dulce de pe mal să vezi pe altul
Cum se trudește când noianul mării
E răscolit de vânturi. Nu fiindcă
Te-ar desfăta pe tine chinul altuia.
Ci pentru că-i plăcut să vezi cu ochii
De câte rele ești scutit tu însuți.
...
Nimic pe lume însă nu-i mai dulce
Decât să stai pe culmile senine,
Bine-ntărite, ale-nțelepciunii,
De unde să te uiți de sus la ceilalți,
Să-i vezi cum umblă rătăcind tutindeni
Și cum mereu, cătându-și drumul vieții,
Se-ntrec ba în talent, ba în noblețe,
Și se muncesc înverșunat, zi-noapte,
S-ajungă până-n culmea bogăției
Și-n stat să pună mâna pe putere!
Sărmane minți, o! inime orbite!
În ce-ntunerice, în ce primejdii
Se scurge-această viaț-așa scurtă!
Lucretius - Poemul Naturii, II
