Despre calea de mijloc

Dacă prea sus e vei duce, vei arde ale cerului case;

Prea jos, pământul; pe calea de mijloc vei merge mai sigur.

Ovidius - Metamorfoze, II

Noi socotim că e bun doar la mijloc ce-i, între extreme. 

Martial, Epigrame I

Dar virtutea e departe de excese, la mijloc.

Horatius, Epistola către Quinelius 

Illustrum Poetarum Flores 

Virtutea înnobilează. Diferența dintre clase e doar un construct social

Numai virtuțile au fost acelea care i-au deosebit pe oameni încă de la început, căci de născut ei toți se nasc și s-au născut de o potrivă; iar cei îmbelșugați în ele și care s-au purtat după îndemnul lor, acelora li s-a zis nobili, iar celorlalți, oameni de rând. Și chiar dacă apoi, cu vremea, potrivnice obiceiuri au dat la fund această lege, ea dăinuiește totuși, căci bunele deprinderi și firea omenească nu i-au stricat orânduiala și nici n-au dat-o la o parte. De aceea, orice om care trăiește și se poartă precum virtuțile îl învață se dovedește a fi de neam, și cine-l socotește altminteri greșește el și nu acela ce pe nedrept e ponegrit. Uită-te-n jurul tău la nobilii ce-ți stau în preajmă și cercetează-le virtutea, deprinderile și purtarea; te uită apoi și la Guiscardo; și, dacă vrei să judeci drept și fără părtinire, ai să te vezi silit să spui că el e adevăratul nobil și toți ceilalți niște mojici.

Giovanni Boccaccio - Decameronul IV,1

Două feluri de frumusețe

- Ia seama, Sancho, sunt două feluri de frumusețe: una a sufletului și alta a trupului; cea a sufletului tronează și se manifestă în minte, în virtute, în buna-cuviință, în mărinimie și în buna-creștere, iar toate aceste calități sunt posibile și se pot afla și într-un om urât; și când pui ochii pe o asemenea frumusețe, iar nu pe cea a trupului, iubirea obișnuiește să ia naștere cu vigoare și foloase.

Miguel de Cervantes - Don Quijote de la Mancha

Smerenia

Smerenia este temeiul tuturor, al virtuții și al rațiunii. Nu există nimic mai de folos pentru suflet decât amintirea faptului că ești o gânganie neînsemnată în timp și spațiu a cărei forță stă doar în înțelegerea acestei lipse de importanță. (8 August 1907)

Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani

Cum se deosebește nobilimea de prostime

... același Creator ne-a zămislit tuturor un suflet cu forțe și însușiri egale. Numai virtuțile au fost acelea care i-au deosebit pe oameni încă de la început, căci de născut ei toți se nasc și s-au născut deopotrivă; iar cei îmbelșugați în ele și care s-au purtat după îndemnul lor, acelora li s-a zis nobili, iar celorlalți, oameni de rând. Și chiar dacă apoi, cu vremea, potrivnice obiceiuri au dat la fund această lege, ea dăinuiește totuși, căci bunele deprinderi și firea omenească nu i-au stricat orânduiala și nici n-au dat-o la o parte.

Boccaccio - Decameronul VI, 1