Se afișează postările cu eticheta teologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta teologie. Afișați toate postările

Despre Freud și psihanaliză

Pe cât mă interesează Freud ca om și ca scriitor, pe atât îi detest doctrina, ale cărei exagerări monstruoase mă scârbesc.
Freud avea mult spirit și foarte puțin umor. Vreau să spun că nu avea suficientă distanță față de opera sa. E un profet, un șef de sectă, un reformator ‘religios’. Și-a confundat mereu misiunea cu adevărul, în dauna celui din urmă. Nu se poate imagina un spirit mai puțin obiectiv, printre oamenii de știință, desigur. Avea în el ceva de fanatic, de om al vechiului Legământ.
Pornografia cvasiștiințifică în care s-a distins îmi face greață. Dar ea îi pasionează pe tineri, pe cei care taie frunză la câini, pe falșii medici, pe dezechilibrații de tot soiul, precum și pe cei ce vor să explice o mulțime de fenomene care, de fapt, n-au nici o explicație. Nu-i mai puțin adevărat că suntem cu toții psihanaliști - pentru că genul de explicație pe care-l propune această pretinsă știință este ispititor, aparent complex și profund, iar în fond superficial și absolut arbitrar. Recursul la ea a devenit aproape o nevoie. Explicațiile teologice erau mult mai interesante, dar nu mai sunt la modă. Când psihanaliza va fi lichidată, vom fi făcut un pas spre libertatea intelectuală.
Psihanaliza nu este o metodă, ci un simulacru de religie. Așa că nu degeaba îl înlocuiește psihanalistul pe confesor.
Eliberați-ne de psihanaliză, iar noi ne vom elibera de bolile cu care ea ne împuie capul.

Emil Cioran - Caiete, III



Anxietatea

Anxietatea nu e provocată (condiționată) de nimic; ea încearcă să-și dea un conținut, iar pentru a reuși, orice e bun pentru ea. De aici disproporția dintre o stare, considerabilă în sine, și pretextele jalnice de care se agață. Anxietatea este realitate în sine, care-și precede toate formele particulare, toate varietățile; ea se creează, se zămislește singură. E `productivitate infinită` și, ca atare, poate fi formulată mai curând în termeni de teologie decât de psihiatrie. Pentru a-i înțelege natura, trebuie depășite limitele psihismului, trebuie mers la suveranitatea ființei înseși. Ea este într-adevăr suverană, și nu există atribut care să i se potrivească mai bine.

Emil Cioran - Caiete II