Anxietatea

Anxietatea nu e provocată (condiționată) de nimic; ea încearcă să-și dea un conținut, iar pentru a reuși, orice e bun pentru ea. De aici disproporția dintre o stare, considerabilă în sine, și pretextele jalnice de care se agață. Anxietatea este realitate în sine, care-și precede toate formele particulare, toate varietățile; ea se creează, se zămislește singură. E `productivitate infinită` și, ca atare, poate fi formulată mai curând în termeni de teologie decât de psihiatrie. Pentru a-i înțelege natura, trebuie depășite limitele psihismului, trebuie mers la suveranitatea ființei înseși. Ea este într-adevăr suverană, și nu există atribut care să i se potrivească mai bine.

Emil Cioran - Caiete II