La urma urmei s-ar putea ca Dumnezeu nici să n-aibă nevoie a ne pedepsi. Își întoarce fața de la noi: ceea ce înseamnă că ne retrage harul său ocrotitor și ne lasă-n voia întâmplărilor și interconexiunilor lumii materiale. Intrăm sub zodia hazardului și mecanicii: vai nouă!
N. Steinhardt - Jurnalul fericirii
Astăzi, din nefericire, Occidentul nu mai are încredere în sine ca în veacul al XIX-lea și nu mai crede în libertate, creștinism și superioritatea culturii sale, e ca și pierdut. Or fi mulți ticăloși printre albii Occidentului, dar ideile specifice Europei - libertatea, ordinea, persoana, dragostea, dreptatea - sunt nobile idei cu valoare generală. Ele sunt compromise de cei ce nu mai vor să le apere și îngăduie să fie înlocuite cu invidia, răutatea, demența, tirania în care - nenorociții - văd acum aurora imaculată a începutului și idealului.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
(Prieteni dragi, de vreți să vă pregătiți pentru viață și să nu aveți surprize, bune sunt studiile, bună e ingineria și mai bună meseria - brățară de aur -, bune-s tehnica dentară și sudura, bune sunt limbile străine și biblioteconomia, dar după cum cea mai rapidă cale pentru a înțelege ce se întâmplă astăzi este a studia sfârșitul imperiului roman - Montesquieu, Gibbon, Mommsen, Ferrero, dar mai ales Rostovțev - tot așa cea mai sigură metodă pentru a evita surprizele în viață și a le putea face față cu oarecare calm, cea mai temeinică pregătire este studiul Calvarului și al Golgotei. Asta e școala practică și tehnică, asta e adevărata școală profesională a meseriei de om în lume.)
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
- De ce suferim și de ce e nedreptate? Printre altele și pentru că viaţa e o aventură, este Aventura.
Chesterton: Aventură nu-i să te urci pe un yacht supra-elegant și să faci înconjurul lumii ; aventură (și romantism) este să-ți rodești viața care ți-a picat acolo unde te-ai născut din întâmplare și-n condițiile date. Asta e tot ce poate fi legat de primejdii, de neprevăzut și de Mister.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
Primejdia, spune dr. Al-G., stă în căutarea perfecțiunii pe acest pământ unde - prin definiție - ea nu poate exista. În lumea păcatului perfecțiunea nu se încheagă. Se cuvine așadar să avem un nou ideal: idealul nostru să nu mai fie perfecțiunea - generatoare de băi de sânge, opresiune, intoleranță, închisori, torturi și lagăre -, ci, dimpotrivă, imperfecțiunea. Să recunoaștem că, lumește, suntem limitați și să tindem cu toată puterea spre o imperfecțiune cât mai puțin rea, singura cu putință aici.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
Manole despre nebunie: cel mai pertinent lucru în privința nebunilor l-a spus Șalom Alehem: nebunul nu sparge numai geamurile altuia.
Putem așadar ști oricând și oriunde dacă nebunul e nebun adevărat sau prefăcut. Dacă sparge numai geamurile altuia înseamnă că nu e sincer, iar dacă le sparge pe ale lui ori pe ale altora și pe ale lui nu încape îndoială că e nebun autentic.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
Încredere în oameni, curaj, detașare, bunăvoință către cei năpăstuiți de pe urma cărora nu te poți alege cu nici un folos (bolnavi, străini, întemnițați), un simț sigur al măreției, predispoziția pentru iertare, disprețul faţă de prudenți și agonositori: toate sunt trăsături ale gentlemanului și cavalerului.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
Și încrederea e prima calitate a boierului și cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a smecherului. Gentlemanul e cel care - până la dirimanta probă contrară - are încredere în oricine și nici nu se grăbește, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La smecheri și la jigodii reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție - putința de a ști că semenul lor e tot atât de întinat ca și ei.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
Desigur, știu că procedez bine și prin aceasta chiar suprim binele. Existențialiștii au aici dreptate: de vreme ce avem conștiința binelui pe care-l facem, conștiința îl compromite iremediabil. Conștiința e nimicitoare, exclude candoarea, săvârșirea senină și nevinovată a binelui. Ea spurcă orice acțiune elegantă.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
Manole repeta ruga lui La Hire, unul din căpitanii care au luptat alături de Ioana d'Arc: poartă-Te, Doamne, cu mine cum m-aș purta eu cu Tine dacă aș fi eu în locul Tău și Tu într-al meu.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
Și nici nu bănuia Nicolai Semionovici Leskov ce bine a grăit povățuind: "Citește și încearcă să te alegi cu un folos. O să ai parte de-o bună distracție în mormânt".
Închisoarea fiind și ea un mormânt, sfatul se adeverește excelent: cui îi place să învețe poezii nu se va plictisi niciodată în pușcărie - și nu va fi singur.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.
"fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii" (Matei 10:16)
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii
