Cehov și stoicismul

 Citesc într-o autobiografie a lui Cehov că cele mai multe din adnotările sale au fost făcute pe cartea lui Marc Aureliu. 

Iată un amănunt care mă copleșește ca o revelație.

Emil Cioran - Sfârtecare

Cehov îl dojenește pe fratele său pentru că se poartă nedemn cu femeile

 La prima mea vizită, m-a deranjat felul îngrozitor, de neimaginat, în care te-ai purtat cu soția și cu bucătăreasa. Să-mi fie cu iertare, însă nu este demn de un om respectabil și tandru să se poarte astfel cu femeile, oricum ar fi ele. Ce putere cerească sau omenească ți-a dat dreptul să faci din aceste femei roabele tale? Înjurăturile permanente de soiul cel mai abject, tonul ridicat, reproșurile, nazurile la micul dejun și la masa de prânz, eternele văicăreli pe seama vieții tale de ocnaș și a muncii blestemate — toate astea nu sunt oare expresia unui despotism grobian? Oricât de nevrednică și de vinovată ar fi femeia, oricât de apropiată ți-ar fi, nu ai dreptul să apari în fața ei fără pantaloni, beat, să spui cuvinte pe care nici muncitorii din fabrici nu le spun când văd femei prin preajmă. Buna cuviință și bunul simț tu le socotești prejudecăți, însă trebuie să cruți măcar ceva, măcar slăbiciunea femeilor și a copiilor — să cruți măcar poezia vieții. Nici un soț sau amant cumsecade nu și-ar permite să fie grosolan cu o femeie, de dragul unei anecdote, să ironizeze relațiile intime... Toate astea viciază femeia și o îndepărtează de Dumnezeul în care crede. [...] Din fire, ești infinit de generos și de tandru. De aceea, de la tine se și cere de o sută de ori mai mult. Apoi, ești un om cu studii superioare și te consideri ziarist. 

Situația grea, caracterul imposibil al femeilor cu care ești nevoit să trăiești, idioțenia bucătăreselor, munca de ocnaș, traiul blestemat și celelalte nu pot servi drept justificare pentru despotismul tău. Mai bine să fii victimă decât călău. 

Te rog să-ți aduci aminte că despotismul și minciuna au distrus tinerețea mamei noastre. Despotismul și minciuna ne-au deformat copilăria atât de mult, că mi-e silă și groază să-mi amintesc. Adu-ți aminte de groaza și de dezgustul pe care-l trăiam pe vremuri, când tata, la masă, stârnea un scandal întreg pentru că supa era prea sărată sau o înjura pe mama și o făcea proastă. Acum tata nu-și poate ierta nicicum toate astea. 

A.P. Cehov — Corespondență, I

Rolul scriitorului

Sarcina scriitorului este numai să arate cine, cum și în ce împrejurări a vorbit sau a gândit despre Dumnezeu și despre pesimism. Artistul nu trebuie să fie judecătorul personajelor sale și a ceea ce vorbesc acestea, ci numai un martor obiectiv. Am ascultat discuția despre pesimism dintre doi ruși, o discuție dezordonată, care nu rezolvă nimic, și trebuie să o redau întocmai în forma în care am auzit-o, iar aprecierea o vor da jurații, adică cititorii. Sarcina mea este să am talent, adică să fiu în stare să deosebesc probele importante de cele neimportante, să fiu în stare să pun în lumină personajele și să vorbesc pe limba lor. [...]

Oamenii scrisului, în special artiștii, trebuie să recunoască faptul că, pe lumea asta, nu poți înțelege nimic, așa cum recunoștea cândva Socrate și cum recunoștea și Voltaire. Mulțimea crede că știe tot și înțelege tot; și, cu cât este mai proastă, cu atât i se pare că orizontul ei este mai larg. Dacă însă artistul în care mulțimea crede se decide să anunțe că el nu înțelege nimic din ceea ce vede, chiar și acest singur fapt constituie un mare câștig de cunoaștere și un mare pas înainte. 

A.P. Cehov - Corespondență, I

Femeia în creația lui Cehov

 Nuvela mea [Stepa] va apărea în numărul din martie. Mă înnebunește gândul că, în nuvelă, nu am nici o poveste de iubire. Fără femei, nuvela este ca o mașină fără aburi. De altfel, am femei în text, însă nu soții și nici amante. Eu nu concep viața fără femei!!!

A.P. Cehov - Corespondență, I

Condiții în care literatura devine operă artistică

 [...] va fi o operă artistică numai în următoarele condiții:

1. absența vorbăriei cu caracter social-politic-economic 
2. deplina obiectivitate 
3. veridicitatea în descrierea personajelor și a obiectelor 
4. laconismul extrem
5. îndrăzneala și originalitatea; fugi de șablon  
6. sinceritatea

A.P. Cehov - Corespondență, I

Sfaturile lui Cehov către fratele său, Nikolai

 Oamenii educați, după părerea mea, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. Ei respectă personalitatea umană și, de aceea, sunt întotdeauna îndatoritori, delicați, amabili, concilianți...

2. Ei au milă nu numai față de cerșetori și de pisici. Ei suferă sufletește și din cauze care nu se văd cu ochiul liber.

3. Ei respectă proprietatea străină, și de aceea, își plătesc datoriile. 

4. Ei sunt sinceri și se tem de minciună ca de foc Nu mint nici măcar când e vorba de fleacuri. Minciuna este jignitoare pentru ascultător și îl pătează pe vorbitor în ochii celui care îl ascultă. 

5. Ei nu se umilesc cu scopul de a trezi compătimirea altora. Nu cântă pe corzile sufletelor altora, pentru ca, drept răspuns, să culeagă oftaturi și mângâieri. 

6. Ei nu sunt ușuratici. Nu-i preocupă briliantele false, cum ar fi dorința să fie prezentați unor celebrități. Talentele autentice rămân întotdeauna în umbră, în mulțime, departe de expunerea publică. 

7. Dacă au talent, atunci și-l respectă. De dragul talentului, își sacrifică liniștea, femeile, vinul, agitația sterilă... Ei se mândresc cu talentul lor. 

8. Ei își educă simțul estetic. Nu pot să doarmă îmbrăcați, să vadă pe pereți crăpături cu ploșnițe, să respire un aer viciat, să pășească pe podeaua împroșcată cu scuipat. Încearcă, pe cât posibil, să îmblânzească și să înnobileze instinctul sexual... Să te culci cu o femeie, să-i respiri în gură, să-i suporți logica, să nu te îndepărtezi de ea măcar cu un pas - și toate astea, pentru ce? De la o femeie ei au pretenții mai mari decât așternutul, decât sudoarea de cal, decât mintea pusă să înșele bărbatul cu o falsă sarcină și să mintă fără încetare. Ei, în special, pictorii, au nevoie de prospețime, de frumusețe, de omenie, de o mamă, nu de o... Ei nu pilesc vodca din mers, nu adulmecă dulapurile, deoarece știu că nu sunt porci. Beau numai când sunt liberi, la ocazii... Căci au nevoie de mens sana in corpore sano.

A.P. Cehov - Corespondență, I

Demnitatea umană

 [...] de ce ții să te prezinți ca ‘frățiorul bun de nimic și neînsemnat’? Îți recunoști nimicnicia? Dacă vrei cu tot dinadinsul să-ți recunoști nimicnicia, atunci știi în fața cui să o faci? În fața lui Dumnezeu, în fața inteligenței, a frumuseții, a naturii, însă nu în fața oamenilor. Printre oameni, trebuie să fii conștient de propria demnitate. Că doar nu ești un escroc, ci un om cinstit! Respectă omul cinstit din tine și află că un om cinstit nu e neînsemnat. Nu confunda ‘resemnarea’ cu ‘recunoașterea propriei nimicnicii’. 

A.P. Cehov - Corespondență I

Condiția umană rămâne aceeași în ciuda progresului

 Tuzenbach: Ce crezi? O să zboare lumea cu aerostatele? Hainele își vor schimba croiala... Se va descoperi poate un al șaselea simț, care se va fi dezvoltat... Viața însă va rămâne aceeași! Grea, plină de taine și fericire... Chiar peste o mie de ani, omul tot la fel o să se tânguiască, zicând: ‘Vai, ce grea e viața!’. Și tot așa, ca și acum, o să se teamă de moarte și n-o să vrea să moară.

A.P. Cehov - Trei surori

Menirea în viață

Nina: [...] Acum știu, înțeleg, Kostea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să știi să-ți porți crucea și să-ți păstrezi credința. Eu cred și sufăr mai puțin. Și atunci când mă gândesc la chemarea mea, nu mă mai tem de viață.
Treplev (trist): Ți-ai găsit calea, știi încotro mergi, pe câtă vreme eu tot mai orbecăiesc prin haosul visurilor și al imaginilor, fără să știu la ce și cui folosește. Nu cred și nu știu care-i chemarea mea!

A.P. Cehov - Pescărușul

Secretul tinereții

Arkadina: Evgheni Sergheevici, care pare mai tânără dintre noi?
Dorn: Desigur că dumneata!

Arkadina: Ai văzut? Și știi de ce? Pentru că eu lucrez, simt, mă zbucium toată ziua, pe câtă vreme dumneata stai mereu locului și nu trăiești... Eu, una, știu: că nu trebuie să mă gândesc la viitor. Nu mă gândesc niciodată nici la bătrânețe, nici la moarte. Nu poți ocoli ceea ce trebuie să se întâmple. 

[...] Și mai trebuie să știi că sunt corectă ca un englez. Eu, draga mea, sunt întotdeauna scoasă ca din cutie. Totdeauna sunt îmbrăcată și coafată comme il faut. Să-mi îngădui eu vreodată să ies din casă, fie numai până în grădină, în capot sau nepieptănată? Niciodată! De-asta mă și țin bine, pentru că n-am fost niciodată lălâie și nu m-am lăsat ca altele... 

A.P. Cehov - Pescărușul

Povețe pentru învățătură și viață

 Și vezi de ia aminte:să înveți bine, cu sârguință, ca să-ți fie de folos. Ceea ce trebuie să știi pe de rost învață pe de rost, iar ccea ce trebuie să spui cu vorbele tale, adică să scoți înțelesul, spune cu vorbele tale. Caută de-ți însușește toate științele. Pentru că, vezi, unul cunoaște foarte bine matematica și habar n-are cine a fost Petru Movilă. Altul știe cine a fost Petru Movilă, dar nu-i în stare să spună nimic despre lună. Tu să înveți așa fel, ca să știi de toate! Învață latina, franceza, germana... apoi, bineînțeles, geografia, istoria, teologia, filosofia, matematica... Și când ai să le desprinzi pe toate, are să-ți vină ușor și în viață, orice cale ai să apuci. Atâta ai de făcut: să înveți și să-ți umpli sufletul de lumină, că pe urmă are grijă Dumnezeu să-ți arate ce să te faci: doctor, judecător, inginer...

A.P. Cehov - Stepa (Opere IV)

Model de meditație

 Dacă te uiți mult la cerul cel adânc, fără să-ți iei ochii de la el, ți se furișează în gând și în suflet simțământul unei singurătăți fără sfârșit. Ți se pare că ești neînchipuit de singur, și tot ce până atunci ți se părea apropiat și drag începe să-ți fie străin și-și pierde orice valoare. Stelele, care de mii de ani se uită din înălțimi, și până și cerul plin de taine, și negura - toate atât de indiferente față de scurta viață omenească. îți apasă sufletul cu tăcerea lor. atunci când rămâi singur cu ele și încerci să le pătrunzi înțelesul; gândul singurătății care ne așteaptă pe fiecare în mormânt pune stăpânire pe noi, și viața ni se pare fără nădejde, înfricoșătoare... 

A.P. Cehov - Stepa (Opere IV)

Eroii de ieri și de azi

 Nu este un zid care să nu poate fi străpuns, dar eroii de roman din zilele noastre, așa cât îi cunosc, sunt prea sfioși, prea lipsiți de energie, prea leneși și bănuitori și prea se împacă repede cu gândul că nu-s decât niște ratați, că viața i-a amăgit. În loc să lupte, nu fac decât să critice, afirmând că lumea e banală și neținând seama că însăși critica lor se preface, încetul cu-ncetul, în banalitate.

A.P. Cehov - Povestea doamnei N. N. (Opere IV)

Misoginismul și feminismul - azi la același stadiu ca acum un secol

Astăzi în societatea noastră, nu există decât două maniere de a trata femeia: unii le măsoară craniul, încercând să demonstreze că femeia e inferioară bărbatului, căutând să-i găsească lipsuri ca să-și bată joc de ea, să facă pe grozavii și, în felul acesta, să-și îndreptățească pornirile animalice; în timp ce alții nu știu ce să mai imagineze ca să ridice femeia pe aceeași treaptă cu ei, cu alte cuvinte, s-o facă să tocească și să cunoască pe dinafară toate cele 35.000 de specii de insecte, să spună și să scrie inepțiile pe care le spun și le scriu ei...

Anton Cehov - La drum (Opere, vol. III)

Sfaturile de viață ale generalului Ivan

- Haide, domnilor, vorbiți, cântați... jucați! Nu vă pierdeți vremea. Că doar afurisitul ăsta de timp fuge, nu vă așteaptă! Nici n-apucați să vă uitați bine în jurul vostru, că vă și pomeniți nas în nas cu bătrânețea... pe dumnezeul meu! Și atunci e prea târziu să vă mai bucurați de viață. Omul nu trebuie să stea încremenit și să tacă.
- Grăbiți-vă, prieteni, să vă trăiți viața... zicea. Să vă ferească Dumnezeu să sacrificați prezentul de dragul viitorului! Prezentul înseamnă tinerețe, sănătate și entuziasm, pe când viitorul - minciună și fum! Cum ați împlinit douăzeci de ani - dați-i drumul și puneți-vă pe trai!
- Da... urmă unchiul meu. Iubiți... însurați-vă... faceți prostii! Orice prostie e mai bună și sănătoasă decât goana noastră după o viață rațională.

Anton Cehov - Consilierul (Opere, vol III)

Dacă vrei să fii fericit... fii

Că dacă nu ești fericit, apoi singur ești de vină! Întocmai. Dumneata cum crezi? Omul își făurește singur propria fericire. E de ajuns să vrei, și gata: ești fericit. Dar dumneata nu vrei. Dumneata te încăpățânezi să te dai la o parte din calea fericirii!

Anton Cehov - Un om fericit (Opere, vol. III)

Secretul succesului la femei

Cu toate că avea un suflet neprefăcut și inimă bună, Savka disprețuia femeile. Nu le lua în seamă, le privea de sus, ba chiar se înjosea până într-atât, încât își bătea joc de slăbiciunea lor pentru propria lui persoană. Știe Dumnezeu dacă nu cumva tocmai această atitudine plină de dispreț și de nepăsare nu era una din pricinile acelei atracții puternice și irezistibile pe care o avea asupra dulcineelor din sat.

Anton Cehov - Agafia, Opere vol. III

O opinie originală despre Anul Nou

După mine e o neghiobie și un lucru nedemn de rațiunea omenească să te bucuri de un fleac precum Anul Nou! Anul Nou nu-i cu nimic mai breaz ca cel vechi, cu singura deosebire că cel vechi a fost rău, iar cel nou e întotdeauna și mai rău... Eu unul cred că în seara de revelion nu trebuie să te bucuri, ci dimpotrivă: să suferi, să plângi, să nutrești gânduri de sinucidere. Nu trebuie să uităm că fiecare An Nou ne apropie de moarte, ne mărește chelia, ne adâncește zbârciturile, ne îmbătrânește nevestele, sporește numărul copiilor noștri și ne împuținează banii...

Anton Cehov - O noapte în cimitir (Opere vol. III)

Cum să-ți legi la ochi bărbatul

Lui îi place când îi fac scene!... Ca să-ți legi la ochi bărbatul, nu-i nimic mai nimerit decât să te prefaci geloasă... Dar să nu mai vorbim de el... Nu-mi place când începi să mă bați la cap cu mototolul ăsta... Și așa sunt sătulă de el până în gât.

Anton Cehov - Ninocika (Opere II)

Cum să te simți mereu fericit

Pentru a te simți mereu fericit chiar în clipele de tristețe și de jale, trebuie: a) să știi să te mulțumești cu prezentul și b) să te bucuri gândindu-te că "ar fi putut să fie și mai rău".

Anton Cehov - Viața e minunată (Opere 2)