CAUTĂ AICI:

Cehov îl dojenește pe fratele său pentru că se poartă nedemn cu femeile

 La prima mea vizită, m-a deranjat felul îngrozitor, de neimaginat, în care te-ai purtat cu soția și cu bucătăreasa. Să-mi fie cu iertare, însă nu este demn de un om respectabil și tandru să se poarte astfel cu femeile, oricum ar fi ele. Ce putere cerească sau omenească ți-a dat dreptul să faci din aceste femei roabele tale? Înjurăturile permanente de soiul cel mai abject, tonul ridicat, reproșurile, nazurile la micul dejun și la masa de prânz, eternele văicăreli pe seama vieții tale de ocnaș și a muncii blestemate — toate astea nu sunt oare expresia unui despotism grobian? Oricât de nevrednică și de vinovată ar fi femeia, oricât de apropiată ți-ar fi, nu ai dreptul să apari în fața ei fără pantaloni, beat, să spui cuvinte pe care nici muncitorii din fabrici nu le spun când văd femei prin preajmă. Buna cuviință și bunul simț tu le socotești prejudecăți, însă trebuie să cruți măcar ceva, măcar slăbiciunea femeilor și a copiilor — să cruți măcar poezia vieții. Nici un soț sau amant cumsecade nu și-ar permite să fie grosolan cu o femeie, de dragul unei anecdote, să ironizeze relațiile intime... Toate astea viciază femeia și o îndepărtează de Dumnezeul în care crede. [...] Din fire, ești infinit de generos și de tandru. De aceea, de la tine se și cere de o sută de ori mai mult. Apoi, ești un om cu studii superioare și te consideri ziarist. 

Situația grea, caracterul imposibil al femeilor cu care ești nevoit să trăiești, idioțenia bucătăreselor, munca de ocnaș, traiul blestemat și celelalte nu pot servi drept justificare pentru despotismul tău. Mai bine să fii victimă decât călău. 

Te rog să-ți aduci aminte că despotismul și minciuna au distrus tinerețea mamei noastre. Despotismul și minciuna ne-au deformat copilăria atât de mult, că mi-e silă și groază să-mi amintesc. Adu-ți aminte de groaza și de dezgustul pe care-l trăiam pe vremuri, când tata, la masă, stârnea un scandal întreg pentru că supa era prea sărată sau o înjura pe mama și o făcea proastă. Acum tata nu-și poate ierta nicicum toate astea. 

A.P. Cehov — Corespondență, I