Minciuna în dictatură

Este oare justificată "minciuna întru salvare"? Este bine să trăiești în condiții în care nu trebuie să minți. Oare există un astfel de loc pe pământ? Din copilărie ni s-a insuflat ideea că pretutindeni există minciună și fățărnicie. Fără minciună, n-aș fi supraviețuit în zilele noastre cumplite. Și am mințit toată viața: i-am mințit pe studenți, am mințit la serviciu, i-am mințit pe mulți cunoscuți cumsecade, în care nu prea aveam încredere, și aceștia constituiau majoritatea. Și cu toate acestea, nimeni nu mă credea - asta era minciuna obișnuită a epocii noastre, ceva de felul politeții stereotipe.

Nadejda Mandelștam - Fără speranță

Goebbels avea păreri similare

Pentru că atunci când născocești ceva, dacă știi să strecori cu dibăcie și un amănunt neobișnuit, cu totul excentric, ceva ce se întâmplă foarte rar sau chiar niciodată, minciuna pare mult mai verosimilă.

F.M. Dostoievsky - Idiotul