Se afișează postările cu eticheta sinceritate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sinceritate. Afișați toate postările

Despre Constantin Noica

Și, cu toate că îi recunosc lui Dinu o anumită inteligență și încă alte câteva calități, este totuși un om pe care îl disprețuiesc, oarecum, și pe care-l consider, în orice caz, în mod categoric, străin de mine. Îmi este antipatic pentru că simt în el o ipocrizie cum rar am întâlnit la o creatură umană la acest nivel. N-are nici un grăunte de sinceritate, nici măcar față de el însuși. Mă gândesc uneori că poate să fie patologic... dar să fie asta o scuză? Poate cel mult o explicație...

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Părinți care spun adevărul

Îmi amintesc perfect cum odată, după dejun - aveam atunci șase ani - se vorbea despre înfățișarea mea, și cum maman se străduia să găsească ceva frumos la chipul meu: a spus că am ochi inteligenți, un zâmbet plăcut și, în cele din urmă, cedând argumentelor tatii și evidenței, a fost nevoită să recunoască faptul că eram urât; și pe urmă, când eu i-am mulțumit pentru masă, ea m-a bătut pe obraz și mi-a spus:
- Tu trebuie să știi, Nikolenka, că nimeni nu te va iubi pentru chipul tău; de aceea, trebuie să te străduiești să fii un băiat deștept și bun.
Aceste cuvinte mi-au dat nu numai convingerea că nu sunt frumos, ci și pe aceea că voi fi negreșit un băiat bun și deștept.

Lev Tolstoi - Copilaria (XVII)