Teroarea în dictatură

Teroarea este un mijloc de intimidare. Pentru a cufunda țara într-o stare de spaimă continuă, trebuie ca numărul victimelor să atingă o cifră astronomică și pe fiecare scară să fie "curățate" câteva apartamente. Ceilalți locatari ai blocului, străzii, orașului pe unde a trecut mătura vor fi până la sfârșitul vieții cetățeni exemplari. Nu trebuie uitate însă generațiile tinere, care nu mai cred în părinții lor și, în mod sistematic, purificările trebuie reînnoite. Stalin a avut o viață lungă și a urmărit ca, din când în când, valurile terorii să crească în intensitate și avengură.

Nadejda Mandelștam - Fără speranță

Teoria progresului

La baza oricărei capitulări se afla premisa că în locul "vechiului" a venit "noul" iar cine se ține de "vechi" rămâne cu buzele umflate. Această concepție a fost pregătită de teoria progresului, precum și de determinismul istoric al noii religii. Capitulanții zdruncinau toate reprezentările vechi fie și numai pentru faptul că erau vechi și, prin urmare, și-au trăit traiul. Pentru un număr imens de neofiți nu mai existau nici un fel de valori, adevăruri și legi, în afară de acelea care erau necesare azi și, pentru comoditate, se numeau "de clasă". Morala creștină era foarte ușor identificată cu cea burgheză, și, odată cu ea, și vechea poruncă "să nu ucizi".

Nadejda Mandelștam - Fără speranță

Comunismul este o religie

Era ideea că există un adevăr științific imuabil și oamenii îl stăpânesc; stăpânind adevărul, ei pot să prevadă viitorul și să schimbe cursul istoriei după cum cred de cuviință, introducând în el principiul înțelepciunii. De aici - autoritatea celor care stăpânesc adevărul - prioritatus dignitatis. Această religie - adepții o numeau cu modestie știință - îl înalță pe omul înzestrat cu autoritate la nivel de Dumnezeu. El și-a elaborat propriul simbol de credință și propria morală - noii am văzut-o în acțiune. În anii '20 erau mulți oameni care își mai aduceau aminte cum a biruit creștinismul și care, prin analogie, proroceau domnia milenară a noii religii. Cei mai scrupuloși mergeau cu analogia și mai departe, înșiruind crimele istorice ale bisericii: căci inchiziția n-a schimbat esența creștinismului... Și pentru toți era limpede superioritatea ideii celei noi, care făgăduia raiul pe pământ în locul răsplatei cerești. Însă lucrul cel mai important era renunțarea totală la îndoieli și credința absolută în adevărul obținut de știință.

Nadejda Mandelștam - Fără speranță

Minciuna în dictatură

Este oare justificată "minciuna întru salvare"? Este bine să trăiești în condiții în care nu trebuie să minți. Oare există un astfel de loc pe pământ? Din copilărie ni s-a insuflat ideea că pretutindeni există minciună și fățărnicie. Fără minciună, n-aș fi supraviețuit în zilele noastre cumplite. Și am mințit toată viața: i-am mințit pe studenți, am mințit la serviciu, i-am mințit pe mulți cunoscuți cumsecade, în care nu prea aveam încredere, și aceștia constituiau majoritatea. Și cu toate acestea, nimeni nu mă credea - asta era minciuna obișnuită a epocii noastre, ceva de felul politeții stereotipe.

Nadejda Mandelștam - Fără speranță

Belu Zilber despre propagarea comunismului în Occident

După ce, o dată cu revoluția bolșevică, a fost implantat în Rusia, germenul comunist a beneficiat de izolarea internațională în care a fost ținută Uniunea Sovietică și s-a putut dezvolta nestingherit, eliminându-și dușmanii din interior și creînd cel mai perfect și mai puternic regim de dictatură din lume. Apoi, datorită jocului de alianțe internaționale, determinat de amenințarea expansiunii germane, Uniunea Sovietică s-a găsit la sfârșitul războiului, în 1945, în tabăra învingătorilor, Armata Roșie pătrunzând până în inima Europei și impunând în toată zona ocupată regimuri comuniste. Aici, pretinde Zilber, avea să se încheie prima etapă din drumul comunismului spre cucerirea lumii și totodată și rolul Uniunii Sovietice. Rușii, spunea el, erau niște barbari care nu cunoșteau decât forța brută ca mijloc de convingere. Pe durata războiului, misiunea lor fusese de a purta comunismul în vârful baionetelor până in mijlocul Europei. O dată cu terminarea ostilităților și instaurarea păcii, începea o nouă fază în dezvoltarea și propagarea comunismului, la care rusii nu-șimai puteau aduce contribuția. Primitivismul și mentalitatea lor asiatică nu le permitea să se adreseze - printr-o propagandă adecvată și convingătoare - lumii civilizate din Occident. De aceea, prevedea Zilber, centrul de greutate al mișcării comuniste se va muta de la Moscova la Paris, de unde intelighenția franceză se stânga va știsă difuzeze mai departe ideea, într-un mod civilizat și credibil pentru nivelul mai evoluat al spiritului european.

Ion Ioanid - Închisoarea noastră cea de toate zilele (Vol. II)

Belu Zilber despre impunerea comunismului

Comunismul este o nouă metodă de gândire, care, spunea el, nu se poate impune atâta vreme cât dăinuie mentalitatea burgheză. Cineva care s-a născut și a crescut în mentalitatea burgheză nu-și poate însuși modul de gândire comunist și deci va fi un inadaptabil sub un astfel de regim. Or, pentru a rupe continuitatea acestei mentalități și a face loc noilor generații cu educație comunistă, trebuie mai întâi să dispară generațiile crescute în spirit burghez. Acei care nu-și vor manifesta în nici un fel opoziția față de regim și vor accepta cu pasivitate condițiile de existență ce le vor fi oferite vor putea să supraviețuiască până la dispariția lor naturală pe calea procesului biologic firesc. Cei care se vor împotrivi, cu vorba sau cu fapta, dovedindu-se dușmani activi și deci periculoși, vor fi făcuți să dispară din mijlocul societății și vor fi ori suprimați, ori își vor sfârși zilele în închisori și lagăre de muncă. Când și ultimii oameni din vechile generații, care între timp au înțeles că prețul supraviețuirii era tăcerea, vor fi pierit fără să mai fi transmis descendenților nimic din educația și amintirile vremurilor trecute, tinerii astfel dezmoșteniți, care îi vor înlocui, nu vor mai suferi nici o influența nocivă și vor cunoaște numai viața în societatea comunistă.

Ion Ioanid - Închisoarea noastră cea de toate zilele (Vol II)

Marxismul

Marxismul, chiar dacă ar avea adevărul de partea sa (ceea ce nu este nicidecum cazul), ar fi falsificator (asemenea Diavolului care, chiar dacă ar spune adevărul, ar minți). Căci în concepția despre lume marxistă locul iubirii este vid. Dacă n-ar exista forțe contrare care subminează din interior comunismul, acesta ar ajunge să vireze societatea de orice solidaritate autentică. Ura tuturor împotriva tuturor: spre aceasta se îndreaptă comunismul.

Nicolae Balotă - Caietul albastru

Comunism

Spre deosebire de catolicism, comunismul nu are o doctrină. Se înșală cei ce cred că are. Catolicismul este un sistem dogmatic perfect definit și comprehensibil, sub aspect fie teologic, fie sociologic. Comunismul nu e un sistem; e n dogmatism fără sistem - dogmatismul inform al brutalității și al desfrâului. Dacă tot ce există ca gunoi moral și mental în toate creierele ar putea să fie adunat la un loc cu mătura, și să se alcătuiască din el o figură uriașă, asta ar fi figura comunismului, inamic suprem al libertății și umanității, la fel cum este tot ce doarme în instinctele josnice care se ascund în fiecare din noi.

Comunismul nu este o doctrină pentru că este o antidoctrină, sau o contradoctrină. Tot ce a cucerit omul, până astăzi, în materie de spiritualitate morală și mentală  - adică de civilizație și cultură -, pe toate acestea el le investește ca să formeze doctrina pe care nu o  are.

Fernando Pessoa - Viața socială și politică (Ultimatum)

Cum funcționează marxismul

„Vine prăpăd, asta‑i părerea lui Alexe”, îmi spune Leonte, „nu peste noapte, ci încetul cu încetul. Rușii aplică oriunde metodele încercate la ei acasă, le aplică aidoma, fără nici o imaginație, pretutindeni unde ajung. Ei pretind că fac politică științifică, n‑au nevoie de imaginație. Rușii sunt convinși că ei dețin Adevărul, care va fi impus «dialectic» pe calea forței oriunde vor pătrunde. Cum? Dialectic și totuși pe calea forței? în mintea lor asta se potrivește, căci dialectica lor este sofismul ridicat la rang de principiu universal. N‑avem decât să ne informăm ce au făcut acasă, ca să știm ce vor face aiurea și la noi. Omul va fi asimilat întru totul coordonatelor sale materiale și redus la automatismele declanșate de groaza foamei și de teroare. La început, rușii vor dezorganiza munca și producția. Prin «lipsuri» impuse metodic și într‑adins, ei vor încerca să ne convingă că omul este ceea ce mănâncă și nimic alt. După ce vor fi distrus toate pretențiile la un nivel de trai omenesc, ei vor desființa orice simț de demnitate, prefăcând pe om încetul cu încetul într‑un automat al muncii în serviciul statului. Și cine‑i statul? în primul rând noua «elită» care consideră pe intelectualul de vocație drept dușmanul numărul unu al ei. Așa‑zisa «linie» va lua locul libertății spirituale, lozinca va lua locul conștiinței, partidul va lua locul lui Dumnezeu.”
==========
Lucian Blaga - Luntrea lui Caron
- Bookmark on Page 87 | Loc. 1324  | Added on Wednesday, August 19, 2015, 10:42 AM