Ceea ce numim realitate e un vis care continuă toată viața și din care ne trezim treptat la bătrânețe (ne trezim pentru a fi conștienți de o realitate mai adevărată) și ne trezim complet prin moarte. (20 mai 1910)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani
Viața noastră e aidoma visului unei nopți în care uităm tot ce-a fost înaintea visului. (8 august 1909)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani
E bine să te porți cu oamenii ca și cum ți-ai lua rămas bun de la ei înaintea morții. Și nu vei greși. Oare nu-i totuna dacă te desparte de moarte o jumătate de ceas sau o jumătate de veac.
E bine să ținem minte că fiecare zi, fiecare oră sunt o amânare a morții. Atunci tot ce e exterior și se întâmplă cu tine puțină importanță (ce înseamnă o rană, boala, sărăcia, pierderea unui prieten în comparație cu moartea?), iar folosirea în cel mai bun mod a timpului rămas capătă o importanță imensă. Da, memento mori. (16 decembrie 1907)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani
Am simțit atât de limpede superioritatea cosașului care muncește dimineața devreme pe roua câmpului, ba chiar și în arșița de la miezul zilei, față de starea mizerabilă a stăpânului care își citește la o cafea ziarul care îl enervează, plin de iritare, plictiseală și hemoroizi. (27 iunie 1907)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Jurnalul ultimilor ani.
