Aroganță creștină

 De ce să taci în legătură cu alții? Fiindcă ar fi destule de vorbit despre demonii tăi. Dar dacă tu ai păreri despre altul sau faci ceva pentru el, fără ca să ți se ceară părerea sau sfatul, procedezi așa fiindcă nu te poți deosebi de sufletul tău. De aceea cazi pradă aroganței acestuia și contribui astfel la prostituarea lui. Sau crezi că ar trebui să împrumuți sufletului tău ori zeilor forța ta omenească, sau că e chiar o operă folositoare și pioasă aceea de a-l face pe altul să-i prețuiască pe zei? Orbitule, asta e aroganță creștină. Zeii n-au nevoie de ajutorul tău, idolatrule ridicol care te crezi tu însuți un zeu și vrei să-i formezi pe oameni, să-i faci mai buni, să-i mustri, să-i educi, să-i creezi. Ești tu însuți perfect? De aceea taci, fă-ți treaba ta și examinează-ți insuficiența zilnică. Tu însuți ai cea mai mare nevoie de propriul tău ajutor, să ai la îndemână o părere și un sfat bun pentru tine, iar nu să alergi ca o târfă pe la alții spre a-i înțelege și ajuta. N-ai nevoie să joci rolul lui Dumnezeu. 

C.G. Jung — Cartea roșie 

Conținuturile inconștientului colectiv

 … aici jos sunt armuri vechi, arme ale părinților noștri mâncate de rugină, de care atârnă curele mucegăite din piele, apoi mânere de lănci ciuruite de viermi, vârfuri îndoite de sulițe, săgeți rupte, scuturi putrezite, cranii, schelete de bărbați și de cai, tunuri vechi, catapulte, făclii distruse, arme de asalt sfărâmate, vârfuri de pietre, ghioage de piatră, oase tăioase, dinți ascuțiți, potriviți pentru săgeți — tot ceea ce bătăliile din vremuri străvechi au lăsat să zacă pe câmp. 

Găsesc pietre pictate, oase scrijelite cu semne magice, descântece pe zdrențe de piele și plăcuțe de plumb, punguțe murdare, pline cu dinți, păr de om și unghii, bucăți de lemn legate la un loc, bile negre, piei de animale mucede — toate ținând de superstițiile născocite de vremurile întunecate de odinioară. 

Găsesc însă și lucruri mai rele : fratricid, lovitură mișelească de moarte — tortură — copii jertfiți — popoare întregi stârpite — incendiu — trădare — război — revoltă. 

Găsesc molime, catastrofe naturale, vase scufundate, orașe distruse, îngrozitoare sălbăticie animalică, foamete, lipsă de iubire între oameni … și frică — munți întregi de frică. 

Găsesc comorile tuturor culturilor din trecut — superbe imagini de zei, temple vaste, picturi, suluri de papirus, file de pergament cu literele unor limbi moarte, cărți pline de înțelepciune dispărută, cântece și cântări ale unor preoți bătrâni, povești istorisite de-a lungul a mii de generații. 

C.G. Jung - Cartea roșie 

Asumare Umbrei și captarea energiilor vitale

 Suferința e inevitabilă, dacă îți asumi absolut-neînsemnatul din tine, căci tu faci ceea ce e reprobabil și îndrepți ceea ce era distrus. În noi e mult mormânt și hoit, o miasmă de putreziciune. 

Căci altminteri cum trebuie să fie scăpat de pervertire absolut-neînsemnatul din tine? Cine să se îngrijească de absolut-neînsemnatul, dacă nu tu? Dar cine o face nu din iubire, ci din trufie, egoism sau aviditate este osândit. 

De aceea ne temem de absolut-neînsemnatul din noi, căci el este întotdeauna ceva pe care nu-l avem, care e una cu haosul și care participă la fluxul și refluxul enigmatic al acestuia. Dacă asum absolut-neînsemnatul, tocmai acel soare roșiatic incandescent al adâncului, și cad astfel pradă nebulozității haosului, atunci răsare pentru mine și soarele luminos de sus. De aceea cine năzuiește spre maxima înălțime găsește maxima adâncime. 

Absolut-neînsemnatul din tine este izvorul harului. Luăm această boală asupra noastră, neînsemnarea și josnicia, pentru ca zeul să ne tămăduiască și să se ridice radios, curățat de putreziciunea morții și de mâlul lumii demonice. Strălucind și pe de-a-ntregul teafăr, cel închis rușinos se va înălța spre mântuirea lui. 

Dacă asum absolut-neînsemnatul din mine, atunci sădesc o sămânță în solul iadului. Sămânța e invizibil de mică, dar din ea crește copacul vieții mele. 

C.G. Jung - Cartea roșie 

Constructul nu reprezintă realitatea

 Nebunia este o formă specială a spiritului și se atașează de toate doctrinele și filozofiile, dar și mai mult de viața cotidiană, căci viața însăși e plină de sminteală și în esență nerezonabilă. Omul tinde spre rațiune ca să-și poată face reguli. Viața însăși nu are reguli. Aceasta este taina și legea ei neștiută. Ceea ce tu numești cunoaștere este o încercare de a impune vieții ceva inteligibil.  

C.G. Jung — Cartea roșie 

Abisul care ne desparte

 Nimeni să nu se mire că oamenii sunt atât de depărtați unii de ceilalți, că nu se înțeleg, că se războiesc și că se ucid. Ar trebui să ne mirăm mai mult că oamenii cred că sunt apropiați, că se înțeleg și că se iubesc. Mai sunt două lucruri de descoperit. Primul este abisul nesfârșit care îi separă pe oameni. Al doilea este puntea care ar putea să unească doi oameni. Te-ai gândit vreodată câtă animalitate nebănuită îți face posibilă conviețuirea cu omul?

C.G. Jung - Cartea roșie 

Memento mori

 Te bucuri de cele mai mici lucruri abia după ce ai acceptat moartea. Dacă însă te uiți lacom, căutând ce ai mai putea trăi, atunci nimic nu este suficient de bun ca să te mulțumească, iar cele mai mărunte lucruri, care de altfel sunt mereu în jurul tău, nu te mai bucură. De aceea, eu contemplu moartea, căci mă învață să trăiesc. 

C.G. Jung - Cartea Roșie 

Poți citi o carte de mai multe ori

 Doar știi că poți citi o carte de multe ori — poate o știi aproape pe de rost, și totuși când vezi din nou rândurile din fața ta, anumite lucruri îți apar într-o lumină nouă sau îți vin chiar gânduri complet noi pe care nu le-ai avut înainte. Fiecare cuvânt poate lucra zămislitor în duhul tău. Și, pe deasupra, dacă lași deoparte cartea o săptămână și apoi o reiei, după ce duhul tău a trecut în acest răstimp prin felurite transformări, atunci vei vedea mai multe într-o altă lumină. 

C.G. Jung - Cartea roșie