Solomon și rândunica

În palatul regelui Solomon, un rândunel tot înghesuia o rândunică, care încerca să scape.
Rândunelul a strigat:
- Cum de mi te împotrivești? Nu știi oare că, dac-aş vrea, aș putea dărâma cupola templului? Chiar peste Solomon?
Solomon, care știa limba păsărilor, l-a chemat pe rândunel și l-a întrebat cu destulă asprime:
- Cum ai putut spune o asemenea prostie? De ce? Ce te-a împins să rostești asemenea vorbe?
- Nu trebuie să te iei după vorbele îndrăgostiților, a răspuns pasărea.
- Ai dreptate, a spus Solomon zâmbind.
Și i-a dat drumul să zboare.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Un călugăr înșiră toate moaștele văzute

Întâi și întâi mi-a arătat degetul Sfântului Duh, nevătămat și întreg, să juri că e aievea; pe urmă moțul îngerului ce i s-a arătat Sfântului Francisc din Assisi; o unghie a heruvimilor; o coastă de-a lui Verbum caro; o bucățică din veșmântul sfintei credințe catolice; vreo două sau trei raze din steaua ce-au văzut-o magii la răsărit; o bărdăcuță cu sudoare de-a sfântului Mihai când s-a bătut cu diavolul; falca morții sfântului Lazăr și alte asemeni [...] bătrânul m-a făcut părtaș la moaște și mi-a dat unul din dinții sfintei cruci și într-o ulcică o fărâmă din sunetul de clopote din templul lui Solomon, pana arhanghelului Gavril...

Boccaccio - Decameronul VI, 10