Method acting

 Quintilian spune că a văzut actori atât de pătrunși de rolurile triste pe care le jucau, încât întorși acasă încă mai plângeau.

Michel de Montaigne — Eseuri III, Despre diversiune 

Sfatul medicului

 Ca să ne păzim sănătatea, medicii ne dau pildă traiul și purtarea dobitoacelor, după zicala aflată întotdeauna pe buzele celor din popor:

Cap și picioare la căldurică țineți, 

În rest, de viața dobitoacelor v-ațineți

Michel de Montaigne - Apărarea lui Raimond Sebonde, Eseuri ii 

Tot ce-a fost ori o să fie în prezent le-avem pe toate

 Aceeași natură își urmează calea pretutindeni. Cine ar judeca temeinic ce se întâmplă azi ar putea deduce fără greș deopotrivă întreg viitorul și întreg trecutul.

Michel de Montaigne - Apărarea lui Raimond Sebonde, Eseuri ii

Metodă de lectură

 Pentru a-mi ajuta slaba ținere de minte - adică lipsa ei, atât de cumplită încât mi s-a întâmplat nu o dată să iau din nou în mână cărți de parcă ar fi fost pentru întâia oară și mi-ar fi fost necunoscute, deși le citisem cu luare-aminte cu numai câțiva ani în urmă, mâzgălindu-le cu însemnări —, am luat de câtva timp obiceiul s-adaug la sfârșitul fiecărei cărți (vorbesc despre cele pe care vreau să le citesc numai o dată) momentul în care am terminat-o de citit și impresia pe care mi-a lăsat-o, pentru ca astfel să-mi pot readuce în minte măcar atmosfera și idea generală pe care mi-am  făcut-o despre autor citind-o. 

Michel de Montaigne - Despre cărți, Eseuri II 

Țel de cititor

 Țelul meu e să-mi petrec viața, câtă mi-a mai rămas, în tihnă și fără trudă. Nu vreau să-mi bat capul cu nimic: nici cu învățătura, oricât preț ar avea. Nu caut în cărți decât plăcerea de a-mi cheltui vrednic timpul; iar când le cercetez, nu caut decât știința care m-ajută să mă cunosc pe mine însumi și mă învață să mor și să trăiesc cum se cuvine. 

Michel de Montaigne - Despre cărți, Eseuri II 

Sfatul medicului

 L-am auzit pe Silvius, strălucit medic la Paris, că pentru a ne feri stomacul de lenevire e bine ca o dată pe lună să-l stârnim prin această necumpătare [beție], îmboldind-ul ca să nu amorțească. 

Michel de Montaigne - Despre darul beției, Eseuri II

Aromoterapia

 Medicii ar putea (cred) să tragă din mirosuri mai mult folos, căci am văzut adesea că lucrează asupra mea, înrâurindu-mi starea sufletească potrivit cu felul fiecăruia. Ceea ce mă face să cred că ce se spune e adevărat, anume că folosirea tămâiei și parfumurilor în biserici, atât de veche și de răspândită la toate neamurile și credințele, e menită să ne înveselească, să ne trezească și să ne purifice simțirea, ca să fim mai deschiși spre contemplare. 

Michel de Montaigne - Eseuri I, LV

Lucrurile nu au valoare în sine ci părerea noastră despre ele

 Îndestularea și sărăcia depind așadar de părerea fiecăruia, și nici bogăția, nici faima, nici sănătatea nu sunt frumoase și plăcute decât atâta pe cât le socotește cel care le are. Fiecare se simte bine sau rău, după cum crede. Mulțumit nu e acela pe care-l credem mulțumit, ci acela care o crede despre sine: aici crezarea își dă singură ființă și adevăr. Soarta nu ne face nici bine, nici rău; ea ne oferă doar pământul și sămânța, pe care sufletul nostru, mai puternic decât ea, le sucește și le plămădește cum îi place; căci sufletul este singură pricină și singur stăpân al fericirii sau nefericirii sale. Tot ce dobândim din afară își ia savoarea și culoarea din lăuntrul nostru[...] Lucrurile nu sunt dureroase sau grele prin ele însele, le fac astfel slăbiciunea și lașitatea noastră. 

Michel de Montaigne - Eseuri I, XLI

Baba suferă la frumusețe

 Să adăugăm ceva și despre femei. Cine n-a auzit vorbindu-se la Paris despre aceea care s-a lăsat jupuită doar pentru a căpăta un ten mai fraged și o piele mai proaspătă? Sunt unele care au pus să le fie smulși dinți zdraveni și sănătoși ca să capete un glas mai dulce și mai învăluitor, sau pentru a-i înșirui mai bine. Și câte asemenea pilde de nepăsare în fața durerii nu avem oare? De la ce s-ar da ele în lături? Ce anume le-ar face să se teamă, dacă pot nădăjdui la un spor de frumusețe cât de mic?

            Din rădăcini, te-ngrijești să stârpești și albitele fire,

           Tânără față-ți refaci, cutele înlăturând. (Tibul, Elegii)

Le-am văzut înghițind nisip și cenușă, și muncindu-și pântecul mai-mai să-l prăpădească, pentru a căpăta o culoare palidă în obraji. Ca să aibă un trup tras prin inel, la câte cazne infernale nu se supun, încingându-și mijlocul și strângându-l în hățuri care le pătrund în carne? Am auzit că unele au și murit din pricina asta.

Michel de Montaigne - Eseuri I, XL

Interesul propriu și grija altuia

 Crezi că acela pe care-l vezi cum, îndârjit și scos din minți, se cațără pe zidul năruit, sub ploaia de gloanțe; și cestălalt, plin de răni, înțepenit de frig și gălbejit de foame, hotărât să crape mai degrabă decât să deschidă poarta, pentru ei o fac? Nu, ci pentru un oarecare, pe care pe semne nici nu l-au văzut vreodată și căruia puțin îi pasă de isprava lor, unul care în acest timp zace în trândăvie și desfrâu.

Michel de Montaigne - Eseuri I, XXXVIII

Singuri cu noi înșine

 Trebuie să ne păstrăm o odaie dosnică [arriereboutique], numai a noastră, fără nici o altă menire, în care ne putem afla adevărata libertate, precum și întâiul adăpost al singurătății noastre. Aici trebuie să purtăm zilnic dialogul cu noi înșine, un dialog atât de intim, încât nici o întâlnire și nici o legătură cu lucruri străine să nu-și afle locul: să stăm de vorbă și să râdem ca și cum n-am avea nevastă, copii sau bunuri, alaiuri sau slujitori, în așa fel încât, atunci când va veni clipa să le pierdem, lipsa lor să nu ni se pară ceva nou. Sufletul nostru se poate izvorî în sine, își poate ține tovărășie, are cu ce să se îndemne și să țină piept, ce să primească și ce să dea: să nu ne temem că-n singurătatea asta vom lâncezi în trândăvie și plictis.

Michel de Montaigne - Eseuri I, XXXVIII

Sfatul lui Montaigne pentru bărbații însurați

 Vreau deci, în numele ziselor științe, să le dau bărbaților următoarea povață, de vor mai fi unii așa pătimași: anume că și desfătările pe care le află cu soțiile lor sunt vinovate dacă nu țin măsura, și că se poate cădea în nerușinare și dezmăț și cu femeile legiuite, ca și cu cele nelegiuite. Mângâierile fără perdea la care cea dintâi aprindere ne îndeamnă în această hârjoană nu-s doar necuviincioase, ci și dăunătoare pentru ele. Nerușinarea n-au decât s-o învețe de aiurea. Și așa sunt prea focoase pentru nevoile noastre. Eu unul nu m-am folosit decât de o îndrumare simplă și firească. Căsătoria e o legătură sfântă și cucernică. Iată de ce plăcerea în cazul ei trebuie să fie reținută, gravă și însoțită de-o anume severitate, trebuie să fie o desfătare oarecum chibzuită și ținută-n frâu.

Michel de Montaigne - Eseuri I, XXIX

Femeile sunt incapabile (!) de prietenie

 Unde mai pui că, la drept vorbind, înzestrarea obișnuită a femeilor nu-i pe potriva apropierii și împărtășirii care nutrește această sfântă împletire, iar sufletul lor nu apare îndeajuns de statornic încât să îndure strânsoarea unui rod atât de trainic. Firește că, altminteri, dacă s-ar putea stabili o apropiere liberă și nesilită, în care nu doar sufletele să aibă deplină desfătare, ci trupurile să ia și ele parte, și-n care omul să se poată cufunda cu totul, e neîndoielnic că prietenia ar deveni mai împlinită și mai desăvârșită. Dar nici o pildă nu arată că neamul femeiesc ar fi reușit s-ajungă la această prietenie, iar școlile din vechime i-o tăgăduiesc.

Michel de Montaigne - Eseuri I, XXVII

Când ai îndoieli alege soluția cinstită și calea dreaptă

 Iată de ce, când stăm în cumpănă din pricina neputinței de-a găsi și de-a alege ce-i mai nimerit pentru neajunsurile inerente feluritelor întâmplări și împrejurări, cel mai sigur, atunci când altă soluție nu se-arată, este să ne îndreptăm către aceea în care precumpănesc cinstea și dreptatea; și fiindcă nu știm care-i drumul cel mai scurt, să ținem întotdeauna drumul drept. 

Michel de Montaigne - Eseuri I, XXIII

A filozofa înseamnă a învăța să murim

 Cum nu știm unde ne așteaptă moartea, s-o așteptăm pretutindeni. A ne gândi la moarte dinainte înseamnă să ne gândim dinainte la libertate. Cine a învățat să moară s-a dezvățat să fie slugă. Nu există nimic rău în viață pentru cine a înțeles temeinic că lipsa vieții nu-i un rău. A ști să murim ne mântuie de orice robie și silnicie. 

Michel de Montaigne - Eseuri I, XIX

Doar Arta

Numai arta este utilă. Credințe, armate, imperii, atitudini - toate acestea trec. Numai arta rămâne; numai de aceea este de prețuit, fiindcă durează.

Fernando Pessoa - Ultimatum și alte manifeste

Sabato persiflează antisemiții

De multă vreme ne avertizează antisemiții că evreii proiectează distrugerea omenirii. Pentru moment, și în așteptarea misterioasei acțiuni, antisemitismul se consacră muncii inverse, singura despre care avem vești efective.

Ernesto Sabato - Heterodoxia (1953)

Despre lupanare

În prostituție, se poate ajunge la sexul în stare pură și, ca atare, la ultimul grad al deznădejdii. Lupanarele sunt întotdeauna TRISTE.

Ernesto Sabato - Heterodoxia (1953)

Nu bănuiam că Gina Lollobrigida e atât de erudită

<< E inutil să o negăm, femeia nu e egală bărbatului. Căutați orice mărturie din literatura antică sau modernă - roman, poem, mit - și încercați să-i masculinizați eroinele. Presupuneți-le, pentru o clipă, pe femeile din Vechiul și Noul Testament, Rebecca, Noemi, Ruth, Maria Magdalena, transformate în bărbați. Includeți-le în imaginara metamorfoză și pe Elena, Hecuba, Electra sau pur și simplu pe Eugenie a lui Balzac, pe Rebecca lui Walter Scott, pe Dorrit a lui Dickens și spuneți cu mâna pe inimă dacă figurile rezultate din atare operațiune nu sunt ridicole sau monstruoase. >> - Gina Lollobrigida

Ernesto Sabato - Heterodoxia

Credința

... a trăi fără să crezi în Ceva e ca și cum ai face sex fără dragoste.

Ernesto Sabato - Oameni și angrenaje (1951)