Unde mai pui că, la drept vorbind, înzestrarea obișnuită a femeilor nu-i pe potriva apropierii și împărtășirii care nutrește această sfântă împletire, iar sufletul lor nu apare îndeajuns de statornic încât să îndure strânsoarea unui rod atât de trainic. Firește că, altminteri, dacă s-ar putea stabili o apropiere liberă și nesilită, în care nu doar sufletele să aibă deplină desfătare, ci trupurile să ia și ele parte, și-n care omul să se poată cufunda cu totul, e neîndoielnic că prietenia ar deveni mai împlinită și mai desăvârșită. Dar nici o pildă nu arată că neamul femeiesc ar fi reușit s-ajungă la această prietenie, iar școlile din vechime i-o tăgăduiesc.
Michel de Montaigne - Eseuri I, XXVII
