Giovanni Boccaccio - Decameronul V, I
"Finally, from so little sleeping and so much reading, his brain dried up and he went completely out of his mind.” (Miguel de Cervantes Saavedra, Don Quixote)
Dragostea învinge
Giovanni Boccaccio - Decameronul V, I
La Rochefoucauld spune adevărul despre dragoste
- Este greu să definim dragostea. Ce putem spune este că în suflet ea este o pasiune pentru dominație, în spirite este o simpatie, iar în trup nu este decât o dorință ascunsă și delicată de a poseda ceea ce iubim după atâta tăinuire.
Napoleon despre dragoste
+ Dragostea este un vis ușor care se risipește.
Napoleon Bonaparte - Maxime, Cugetări, Aforisme
Noaptea nu-i nimeni sfios
Dragostea, vinul și noaptea nimic înțelept nu te-nvață:
Noaptea nu-i nimeni sfios, îndrăgostitu-i viteaz.
Ovidiu - Amoruri I, 6
Dragostea
Căci orice îndrăgostire, oricât de eteric s-ar manifesta ea, își are rădăcinile numai în instinctul sexual și nu este, de fapt, decât un instinct sexual mai bine determinat, specializat și individualizat, chiar în sensul cel mai strict al cuvântului. Or, dacă, reținând aceasta, privim rolul important pe care-l joacă iubirea între sexe, cu toate treptele și nuanțele ei, nu numai în piesele de teatru și în romane, ci și în lumea reală, unde ea se dovedește a fi, alături de dragostea de viață, cel mai puternic și mai activ dintre toate resorturile - fiindcă solicită în permanență jumătate din energiile și gândurile părții mai tinere a umanității și este ultimul țel pentru aproape orice efort uman, având o influență păgubitoare asupra celor mai importante afaceri: ea întrerupe din oră în oră cele mai serioase preocupări, iar uneori pune în încurcătură pentru o bucată de timp și cele mai însemnate minți; nu se sfiește să inoportuneze cu vechiturile ei negocierile oamenilor de stat și cercetările savanților, se pricepe să-și furișeze bilețelele amoroase și zulufii până și-n portofoliul ministerial și-n manuscrisele filosofilor, dar în egală măsură urzește zilnic cele mai încâlcite intrigi și cele mai grave gâlcevi, anulează cele mai prețioase relații, rupe cele mai strânse legături, ne cere ca în beneficiul ei să ne sacrificăm câteodată viața sau sănătatea, alteori bogăția, rangul și fericirea, și transformă de-a dreptul o persoană altminteri onestă într-un om lipsit de scrupule, iar din cel fidel până în momentul respectiv face un trădător; prin urmare ea apare ca un demon ostil, care se străduiește să pervertească, să încurce și să răstoarne totul -.
Arthur Schopenhauer - Lumea ca voință și reprezentare II
