Sfârșitul Universului și instaurarea Neantului

Veni-va vremea când acest univers și însăși natura se vor stinge. Și, întocmai cum marile regate și imperii ale omenirii și din extraordinarele lor înfăptuiri, faimoase în alte timpuri, astăzi nu mai rămâne nici o urmă și nici un ecou, la fel din întreagă lumea aceasta și din infinitele întâmplări și nenorociri suferite de întreaga făptură nu va mai rămâne nici umbră; o tăcere goală și o liniște necuprinsă vor umple imensitatea spațiului. Astfel minunata și înspăimântătoarea taină ă existenței universale se va risipi și va pieri, înainte de a fi dezlegată și înțeleasă.

Giacomo Leopardi - Cântarea cocoșului sălbatic  (Mici opere morale)

Tinerețea zboară iute

Floarea vârstei, cu toate că e tot ce are viața mai bun, e totuși un lucru bicisnic. Însă chiar și această biată stare de bine dispare într-un timp atât de scurt, încât atunci când ființa își dă seama, după unele semne, de propria-i decădere, ea nici nu cunoscuse bine minunăția acelei vârste, nici nu apucase să-și simtă și să-și cunoască pe deplin propriile forțe, că acestea se și împuținează. La orice neam de ființe muritoare, cea mai mare parte a vieții nu este decât o veștejire. Într-atât de tare natura țintește și se îndreaptă către moarte în fiecare acțiune de-a sa.

Giacomo Leopardi - Cântarea cocoșului sălbatic (Mici opere morale)

Speranța - motorul spre fericire

Deoarece omul, prin natura sa, nu este în stare de vreo bucurie mai însemnată care să nu constea în primul rând în speranță, aceasta având o asemenea putere, încât foarte multe îndeletniciri lipsite în sine de plăcere, ba chiar obositoare și sâcâitoare, de cum li se adaugă speranța vreunei bucurii viitoare, apar a fi peste poate de plăcute și vesele, oricât ar fi ele de îndelungate.

Giacomo Leopardi - Parini sau Despre glorie (Mici opere morale)