Floarea vârstei, cu toate că e tot ce are viața mai bun, e totuși un lucru bicisnic. Însă chiar și această biată stare de bine dispare într-un timp atât de scurt, încât atunci când ființa își dă seama, după unele semne, de propria-i decădere, ea nici nu cunoscuse bine minunăția acelei vârste, nici nu apucase să-și simtă și să-și cunoască pe deplin propriile forțe, că acestea se și împuținează. La orice neam de ființe muritoare, cea mai mare parte a vieții nu este decât o veștejire. Într-atât de tare natura țintește și se îndreaptă către moarte în fiecare acțiune de-a sa.
Giacomo Leopardi - Cântarea cocoșului sălbatic (Mici opere morale)
