Model de meditație

 Dacă te uiți mult la cerul cel adânc, fără să-ți iei ochii de la el, ți se furișează în gând și în suflet simțământul unei singurătăți fără sfârșit. Ți se pare că ești neînchipuit de singur, și tot ce până atunci ți se părea apropiat și drag începe să-ți fie străin și-și pierde orice valoare. Stelele, care de mii de ani se uită din înălțimi, și până și cerul plin de taine, și negura - toate atât de indiferente față de scurta viață omenească. îți apasă sufletul cu tăcerea lor. atunci când rămâi singur cu ele și încerci să le pătrunzi înțelesul; gândul singurătății care ne așteaptă pe fiecare în mormânt pune stăpânire pe noi, și viața ni se pare fără nădejde, înfricoșătoare... 

A.P. Cehov - Stepa (Opere IV)

Mindfulness mistic

Să ne imaginăm un om în care se liniștește tumultul trupului, se liniștesc toate închipuirile pe care el și le face despre pământ, despre ape și despre aer, se liniștesc și cerurile, se liniștește chiar și sufletul lui și se autodepășește, nemaigândindu-se la sine însuși; să ne imaginăm că se liniștesc la fel și visele și dezvăluirile imaginației sale, tace orice limbă, orice semn și tot ceea ce se naște pentru a dispărea, da, să ne imaginăm o tăcere totală - deoarece, dacă ar fi cine să le asculte, toate aceste lucruri spun: Nu noi înșine ne-am creat, ci ne-a creat acela care dăinuie în veșnicie; să ne imaginăm că, după ce ne-au spus aceste cuvinte și ne-au înălțat auzul ca să-l ascultăm pe Acela care le-a creat, aceste lucruri ar tăcea și ar începe să vorbească el singur, dar nu prin ele, ci prin sine însuși, așa încât noi să auzim Cuvântul lui nu printr-o limbă de carne, nici prin glasul unui înger, nici prin tunetul dintr-un nor și nici prin taina unei parabole, ci pe el însuși, cel pe care-l iubim; să-l auzim pe el fără nici o mijlocire, așa cum, pentru o clipă, mama și cu mine ne-am desprins și, printr-o străfulgerare a minții, am atins înțelepciunea cea veșnică.

Sf. Augustin - Confesiuni, IX.25

Mindfulness

Oamenii sunt robii gândurilor ce le gândesc,
De aceea inima e tristă și sunt nefericiți.
Dar eu pornit-am în solie la curțile gândirii,
De unde, însă, pot pleca oricând voiesc.

Rumi - Mathnawi II, 16