Suferința e inevitabilă, dacă îți asumi absolut-neînsemnatul din tine, căci tu faci ceea ce e reprobabil și îndrepți ceea ce era distrus. În noi e mult mormânt și hoit, o miasmă de putreziciune.
Căci altminteri cum trebuie să fie scăpat de pervertire absolut-neînsemnatul din tine? Cine să se îngrijească de absolut-neînsemnatul, dacă nu tu? Dar cine o face nu din iubire, ci din trufie, egoism sau aviditate este osândit.
De aceea ne temem de absolut-neînsemnatul din noi, căci el este întotdeauna ceva pe care nu-l avem, care e una cu haosul și care participă la fluxul și refluxul enigmatic al acestuia. Dacă asum absolut-neînsemnatul, tocmai acel soare roșiatic incandescent al adâncului, și cad astfel pradă nebulozității haosului, atunci răsare pentru mine și soarele luminos de sus. De aceea cine năzuiește spre maxima înălțime găsește maxima adâncime.
Absolut-neînsemnatul din tine este izvorul harului. Luăm această boală asupra noastră, neînsemnarea și josnicia, pentru ca zeul să ne tămăduiască și să se ridice radios, curățat de putreziciunea morții și de mâlul lumii demonice. Strălucind și pe de-a-ntregul teafăr, cel închis rușinos se va înălța spre mântuirea lui.
Dacă asum absolut-neînsemnatul din mine, atunci sădesc o sămânță în solul iadului. Sămânța e invizibil de mică, dar din ea crește copacul vieții mele.
C.G. Jung - Cartea roșie
