Timpul în pușcărie

Cred că atunci când un pușcăriaș depășește prima lui perioadă de detenție în care a ținut socoteala zilelor și renunță la răbojul scrijelit pe peretele celulei înseamnă că și-a învins totodată și principalul dușman: timpul. Când ai ajuns să faci abstracție de trecerea timpului, ți-ai recâștigat în parte independența și te simți eliberat de povara apăsătoare a ceasurilor și zilelor care, în monotonia lor, se scurg la nesfârșit. O dată ajuns la această maturitate în evoluția lui în închisoare, omului nu-i rămâne decât un pas de făcut pentru a deveni un pușcăriaș înțelept, și anume: să se obișnuiască să folosească cu orice ocazie factorul timp în favoarea lui, făcându-și-l astfel din dușman, aliat.

Ion Ioanid - Închisoarea noastră cea de toate zilele III

Smerenia

Smerenia este temeiul tuturor, al virtuții și al rațiunii. Nu există nimic mai de folos pentru suflet decât amintirea faptului că ești o gânganie neînsemnată în timp și spațiu a cărei forță stă doar în înțelegerea acestei lipse de importanță. (8 August 1907)

Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani

Tinerețea dispare pe nesimțite

Îmi plâng deci anii tinereții,
În care-am petrecut de zor
S-ajung în pragul bătrâneții,
Ce mi-a ascuns plecarea lor.
Ei n-au luat-o la picior,
Nici de-a călare: vai! cum dar?
Porniră fără veste-n zbor
Și nu-mi lăsară nici un dar.

François Villon - Marele Testament XXII

Tempus fugit

94. A zis un Bătrân: Aur dacă pierde cineva și argint, poate să afle ceva în loc. Dar cel care pierde timp nu poate să găsească altul în locul lui.

Patericul Mare (XI, 94)