Îmi plâng deci anii tinereții,
În care-am petrecut de zor
S-ajung în pragul bătrâneții,
Ce mi-a ascuns plecarea lor.
Ei n-au luat-o la picior,
Nici de-a călare: vai! cum dar?
Porniră fără veste-n zbor
Și nu-mi lăsară nici un dar.
François Villon - Marele Testament XXII