Simplul fapt că o femeie mi-a întins mâna a însemnat o întreagă epocă pentru mine. Un bărbat, chiar și cel mai bun, dacă mi-e îngăduit s-o spun, nu e, în unele momente, nici mai mult nici mai puțin decât un dobitoc. Inima femeii, compasiunea feminină, bunăvoința feminină, infinita ei bunătate, despre care noi nu avem habar și pe care, în prostia noastră, nici n-o percepem, sunt de neînlocuit.
F.M. Dostoievski - Scrisori I, 1855
... mi-am încropit un simbol al credinței, în care totul pentru mine e limpede și sfânt. Acest simbol este foarte simplu, iată-l : să crezi că nu există nimic mai frumos, mai profund, mai atrăgător, mai înțelept, mai bărbătesc și mai perfect decât Hristos, și nu doar că nu există, ci, cu o dragoste invidioasă, îmi spun că nici nu poate exista. Mai mult, dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos e în afara adevărului și realmente de-ar fi ca adevărul să existe în afara lui Hristos, aș prefera să rămân cu Hristos, și nu cu adevărul.
F.M. Dostoievski - Scrisori I, 1954
De cum arunc o privire asupra trecutului, mă și gândesc câtă vreme e irosită zadarnic, câtă s-a pierdut din cauza rătăcirilor, a greșelilor, a neștiinței de a trăi; cum n-am știut să prețuiesc clipele, de câte ori n-am greșit împotriva inimii și sufletului meu - mi se și umple inima de sânge. Viața e un dar, viața înseamnă fericire, fiecare clipă putea să fie un secol de fericire. Acum, schimbându-mi viața, renasc într-o nouă formă. Frate! Jur în fața ta că nu-mi voi pierde speranța și-mi voi păstra spiritul și inima în curățenie. Voi renaște spre mai bine. Iată întreaga mea speranță, întreaga mea alinare.
F.M. Dostoievski - Scrisori I, 1949
Pentru a ști mai mult, trebuie să simți mai mai puțin, și reciproc, e un principiu nesăbuit, un delir al inimii. Ce vrei să spui prin a ști? Să cunoști natura, sufletul, pe Dumnezeu, dragostea... Lucrurile acestea se pătrund cu inima, nu cu mintea. Dacă am fi fost spirite, am fi trăit, am fi plutit prin sfera acelei idei asupra căreia ni se îndreaptă sufletul când dorește s-o pătrundă. Or, noi suntem țărână, oamenii trebuie să ghicească, dar nu pot să cuprindă pe dată ideea. Călăuza ideii prin învelișul efemer din alcătuirea sufletului e mintea. Mintea este o capacitate materială... pe când sufletul ori spiritul trăiesc prin ideea pe care le-o insuflă inima... Ideea se înfiripă în suflet. Mintea este arma, mașina care funcționează cu foc sufletesc... Totodată, atrasă de sfera cunoașterii, mintea umană acționează independent de sentiment, prin urmare de inimă. Dacă scopul cunoașterii va fi natura și dragostea, atunci se deschide câmp larg inimii...
F.M. Dostoievski - Scrisori I, 1838
