Înțeleseserăm - lucru esențial - că această cunoaștere a oamenilor nu ne era de nici un folos în viață. La ce bun să înțeleg, să simt, să ghicesc, să prevăd faptele altcuiva? Oricum nu mi-aș putea schimba atitudinea față de acesta: n-am să torn nici un deținut, cum eram eu însumi, indiferent ce-ar fi făcut. N-am să încerc să obțin funcția de brigadier, care mi-ar da posibilitatea să rămân în viață, pentru că lucrul cel mai rău în lagăr era impunerea propriei voințe (sau a unei voințe străine) unui alt om, deținut ca mine. N-am să alerg după relații convenabile, n-am să dau mită.
Varlam Șalamov - Povestiri din Kolîma (Hrană rece)
