Iubirea la Cioran, part deux

Contemplați iubirea: cunoașteți simțământ mai nobil, patimă mai puțin suspectă? Fiorii ei fac concurență muzicii, rivalizează cu lacrimile singurătății și extazului: este sublimul, dar un sublim inseparabil de căile urinare: elanuri învecinate cu excreția, cer al glandelor, sfințenie subită a orificiilor... Ajunge o clipă de atenție ca, scuturându-te de această beție, să te vezi zvârlit în imunditățile fiziologiei, sau o clipă de oboseală ca să constați că atâta ardoare nu produce decât o varietate de muci.

Emil Cioran - Tratat de descompunere  (Partea lucrurilor)

Viața se trăiește nu se explică

Nu poți eluda existența prin explicații, nu poți decât s-o înduri, s-o iubești sau s-o urăști, s-o adori sau să te temi de ea, în alternanța de fericire și de oroare pe care o exprimă însuși ritmul ființei, oscilațiile, disonanțele, vehemențele sale amare sau vesele.
Universul nu se discută; se exprimă.

Emil Cioran - Tratat de descompunere  (Despărțirea de filosofie)

Iubirea la Cioran

Iubirea - o întâlnire între două salive... Toate sentimentele își trag absolutul din mizeria glandelor.

Emil Cioran - Tratat de descompunere  (Antiprofetul)