Demnitatea umană

 [...] de ce ții să te prezinți ca ‘frățiorul bun de nimic și neînsemnat’? Îți recunoști nimicnicia? Dacă vrei cu tot dinadinsul să-ți recunoști nimicnicia, atunci știi în fața cui să o faci? În fața lui Dumnezeu, în fața inteligenței, a frumuseții, a naturii, însă nu în fața oamenilor. Printre oameni, trebuie să fii conștient de propria demnitate. Că doar nu ești un escroc, ci un om cinstit! Respectă omul cinstit din tine și află că un om cinstit nu e neînsemnat. Nu confunda ‘resemnarea’ cu ‘recunoașterea propriei nimicnicii’. 

A.P. Cehov - Corespondență I

Secretul frumuseții

 În pofida faptului că Pulheria Aleksandrovna avea deja patruzeci și trei de ani, fața îi mai păstra încă rămășițele frumuseții de odinioară și părea mult mai tânără decât anii pe care îi avea, lucru care se întâmplă mai mereu cu femeile care și-au păstrat până la bătrânețe limpezimea spiritului, prospețimea imaginilor și patima onestă, pură a inimii. Să spunem, în paranteză, că, dacă păstrai toate acestea, era de fapt și singura modalitate de a nu-ți pierde frumusețea nici la bătrânețe. 

F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă