[...] de ce ții să te prezinți ca ‘frățiorul bun de nimic și neînsemnat’? Îți recunoști nimicnicia? Dacă vrei cu tot dinadinsul să-ți recunoști nimicnicia, atunci știi în fața cui să o faci? În fața lui Dumnezeu, în fața inteligenței, a frumuseții, a naturii, însă nu în fața oamenilor. Printre oameni, trebuie să fii conștient de propria demnitate. Că doar nu ești un escroc, ci un om cinstit! Respectă omul cinstit din tine și află că un om cinstit nu e neînsemnat. Nu confunda ‘resemnarea’ cu ‘recunoașterea propriei nimicnicii’.
A.P. Cehov - Corespondență I