După atâți și atâți trăitori pe pământ, care-au murit cu toții, - ce chin să mori la rându-ți și să încerci, ca și ei, aceeași teamă prostească! Cum să explici că dăinuie și-acum, că nu-i secătuită sau discreditată, că încă o poți simți la fel ca primul muritor?
Emil Cioran - Demiurgul cel rău (Gânduri sugrumate)
Moartea e savoarea existenței. Doar ea dă gust clipelor, doar ea pe alungă monotonia. Ei îi datorăm aproape totul. Iar datoria de onoare pe care consimțim să i-o plătim din când în când e tot ce poate fi mai reconfortant pe pământ.
Emil Cioran - Demiurgul cel rău (Gânduri sugrumate)
Credința este excludere, provocare. Creștinismul e terminat pentru că nu mai poate urî celelalte religii, pentru că le înțelege: vitalitatea din care izvorăște intoleranța îi lipsește din ce în ce mai mult. Or, intoleranța era chiar rațiunea lui de-a fi. Ca și politeismul în declin, creștinismul este bolnav, paralizat de o prea mare lărgime de vederi.
Ce e vorbăria despre "moartea lui Dumnezeu" dacă nu actul de deces al creștinismului? Un zeu care și-a risipit capitalul de cruzime nu mai e nici temut, nici respectat de nimeni. Suntem marcați de toate acele veacuri când a crede în el însemna a-i ști de frică, iar spaimele noastre îl imaginau milos și în același timp lipsit de scrupule. Pe cine să mai intimideze acum, când înșiși credincioșii simt că e depășit, că nu mai poate fi legat de prezent, iar de viitor nici atât?
Emil Cioran - Demiurgul cel rău (Noii zei)
Dar ce soi de delir putea să-l cuprindă pe pământean, atunci când se convertea? Mai puțin dăruit decât ceilalți, el nu avea decât o soluție: să se urască pe sine. Fără această deviație a urii, insolită la început, contagioasă mai apoi, creștinismul ar fi rămas o simplă sectă, limitată la o clientelă străină, singura, la drept vorbind, capabilă să schimbe fără remușcări străvechii zei pe un cadavru țintuit în cuie.
Emil Cioran - Demiurgul cel rău (Noii zei)
Ce poate fi mai deprimant decât faptul că ultimul avorton posedă facultatea de a da viață, de-a "aduce pe lume"? Cum să nu te cuprindă spaima sau sila când te gândești la miracolul ce face din primul venit un demiurg pe puncte? Ceea ce trebuia să fie un dar la fel de excepțional ca și geniul a fost distribuit tuturora de-a valma: generozitate de speță joasă ce descalifică pe vecie natura.
Emil Cioran - Demiurgul cel rău