151.a) Căci, așa cum spun, nu a avea vatămă, ci a te atașa cu patimă de ceea ce ai.[...]
Și dacă văd pe cineva că are ceva, dar nu este alipit pătimaș de ceea ce are - prin aceea că nu se tulbură și nu se necăjește -, cunosc atunci că acela umblă pe pământ, dar nu are cugetare pământească în el.
Patericul Mare (I, 151a)
