Palida moarte cu-același picior bate și-n bordei, la ușă
Ca și-n castele. O, bogate Sestiu,
Viața e atât de scurtă că-înlătură orice lungi speranțe;
Curând te vor cuprinde noaptea, manii,
Nume deșarte, și-n searbăda casă-a lui Pluton când vei merge,
Pe-al mesei rege nu-l vei mai alege;
Horatius - Ode (1, IV)
Deoarece omul, prin natura sa, nu este în stare de vreo bucurie mai însemnată care să nu constea în primul rând în speranță, aceasta având o asemenea putere, încât foarte multe îndeletniciri lipsite în sine de plăcere, ba chiar obositoare și sâcâitoare, de cum li se adaugă speranța vreunei bucurii viitoare, apar a fi peste poate de plăcute și vesele, oricât ar fi ele de îndelungate.
Giacomo Leopardi - Parini sau Despre glorie (Mici opere morale)
PRIN MINE TRECI LA CEATA-NDURERATĂ,
PRIN MINE TRECI LA VEȘNICA MÂHNIRE,
PRIN MINE TRECI LA LUMEA BLESTEMATĂ.
DREPTATEA-MPINSE 'NALTA-NFĂPTUIRE.
PUTEREA CEA DIVINĂ M-A FĂCUT,
SUPREMA ȘTIINȚĂ, CEA DINTÂI IUBIRE.
'NAINTEA MEA N-A FOST LUCRU-NCEPUT,
CI VEȘNIC DOAR, IAR EU ÎN VECI DUREZ.
LĂSAȚI SPERANȚA, VOI CARE-AȚI TRECUT.
Dante Alighieri - Infernul (III, 1-9)
