Trezvia

 Pe lângă acestea, trebuie să ne amintim cine suntem și care este numele nostru și să ne străduim să ne aranjăm îndatoririle conform posibilităților pe care ni le oferă situațiile: când este momentul potrivit pentru cântec și pentru joc și în prezența cui; care va fi consecința acțiunii; cum evităm ca cei care trăiesc alături de noi să ne disprețuiască sau ca noi să-i disprețuim pe ei; când trebuie să glumim, de cine trebuie să râdem uneori și în legătură cu ce? Când trebuie să legăm relații și cu cine și, în sfârșit, în aceste relații, cum trebuie să ne păstram demnitatea. 

Epictet - Discursuri IV

Antrenarea permanentă a minții

 Și, mai întâi, condamnă cele făcute de tine, apoi, după ce le-ai condamnat, nu te descuraja și nu fi asemenea oamenilor lași care, după o primă cedare, se abandonează complet și sunt, ca să spun așa, duși de curent, ci învață cum se comportă antrenorii. Copilul a căzut: “Ridică-te”, îi spune antrenorul, “reia lupta, până când vei deveni puternic”. Încearcă și tu aceasta stare de spirit; căci să știi că nimic nu este mai ușor de condus decât un suflet omenesc. Trebuie să vrei și lucrul s-a făcut: iată-l redresat; în schimb dacă-l neglijezi, acesta este pierdut. De fapt în noi se găsesc și pierderea și salvarea. 

Epictet - Discursuri IV

Libertatea

 Căci libertatea nu se obține prin satisfacerea dorințelor, ci prin renunțarea la dorință. 

Epictet - Discursuri IV

Elogiul singurătății

XXII. Te plângi de singurătate. Ce numești a fi singur? Înseamnă a fi în afara relațiilor cu oamenii sau a fi lipsit de orice ajutor? Ei! Gândește-te că adesea ești la fel de singur în mijlocul Romei, în mijlocul părinților tăi, al prietenilor, al vecinilor și al sclavilor. Nu vederea unui om alungă singurătatea, ci vederea unui om virtuos, fidel, pe care te poți baza. Dacă esti singur, gândește-te că și Dumnezeu e singur, că e mulțumit de sine și că găsește în el însuși toate lucrurile de care are nevoie. Încearcă să-i semeni dacă-ți stă în putere. Vorbește cu tine însuți, ai atâtea lucruri să-ți spui și atâtea întrebări de pus! Ce nevoie ai de ceilalți? Nu ai nici un ajutor, n-ai nici părinți, nici frați, nici copii, nici prieteni, i-ai pierdut pe toți. Dar nu ai un părinte nemuritor, care va avea grijă de tine și care iti va da tot ajutorul de care ai nevoie?

Epictet - Discursuri II