Sublimarea instinctelor

 Interiorizarea omului. Ea provine din faptul că instincte puternice cărora, odată cu instaurarea păcii și organizarea societății, li se interzice descărcarea exterioară caută — interiorizându-se — să devină inofensive aliindu-se cu imaginația. Nevoia de dușmănie, cruzime, răzbunare, violență ‘bate în retragere’, ‘face cale întoarsă’; în voința de cunoaștere există lăcomie și pofta de a cuceri; în analist se manifestă acea capacitate dispărută de disimulare și minciună; instinctele se transformă în demoni cu care începe lupta etc.

Friedrich Nietzsche - Aforisme

Mitul eternei reîntoarceri

Cea mai mare greutate - Ce-ar fi dacă, într-o bună zi sau noapte, s-ar strecura un demon în singurătatea ta cea mai mare și ți-ar spune: "Viața asta, așa cum ai trăit-o și cum o trăiești și astăzi, va trebui s-o mai trăiești o dată și încă de nenumărate ori; și nu va fi nimic nou în ea, ci fiecare suferință și fiecare plăcere, fiecare gând și suspin și tot ceea ce este nespus de mic și de mare în viața ta, trebuie să ți se reîntoarcă, totul în aceeași înșiruire - și acest păianjen și această lumină a lunii printre copaci, de asemenea această clipă și eu însumi. Veșnica clepsidră a existenței se răstoarnă iar și iar, mereu - și tu cu ea, praf al prafului!" Nu te-ai arunca la pământ și ai crâșni din dinți, blestemându-l pe demonul care ar vorbi așa? Sau ai trăit o dată o clipă nemaiîntâlnită și i-ai răspunde: "ești un Dumnezeu și niciodată n-am auzit ceva mai dumnezeiesc!" Dacă te-ar copleși acest gând, așa cum ești, te-ar preschimba și poate te-ar zdrobi; întrebarea în toate și în orice "mai vrei lucrul acesta încă o dată și încă de nenumărate ori?" ar apăsa ca cea mai mare greutate asupra faptelor tale! Sau cât ar trebui să te iubești pe tine însuți și viața pentru a nu mai cere nimic decât această ultimă și eternă confirmare și pecetluire?

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă (341)

Știința voioasă

In media vita - Nu! Viața nu m-a decepționat! De la an la an o simt mai degrabă încă mai bogată, mai de dorit și mai misterioasă, începând cu ziua aceea în care m-a copleșit marele eliberator, acel gând că viața ar putea fi o experiență a celui ce caută cunoașterea - și nu o datorie, un destin, o înșelătorie! Iar cunoașterea însăși poate fi altceva pentru altul, de pildă o canapea sau calea spre o canapea, o conversație ori o trândăveală - pentru mine ea este o lume a primejdiilor și biruințelor, în care simțămintele eroice își au locurile lor de dans și de întâlnire. "Viața este un mijloc al cunoașterii" - cu acest principiu în suflet poți nu numai să trăiești vitejește, ci chiar să trăiești voios și să râzi voios! Și cine s-ar pricepe să râdă și să trăiască bine, dacă nu s-ar pricepe mai întâi bine la război și biruință?

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă (324)

Cel lipsit de bucurie

Este de-ajuns un singur om lipsit de bucurie pentru a aduce descurajare și cer mohorât unei case întregi și numai printr-o minune se întâmplă ca un astfel de om să nu existe! Fericirea nu este nicio pe departe o boală atât de molipsitoare - oare de ce?

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă (239)

Vremurile bune ale spiritelor libere

Spiritele libere își iau libertăți chiar și față de știință - iar deocamdată le și sunt acordate - atâta timp cât mai supraviețuiește Biserica! În acest sens, ele trăiesc acum vremurile lor bune.

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă (180)

Creștinismul și sinuciderea

Pe vremea nașterii sale, creștinismul a făcut din dorința nestăvilită de sinucidere o pârghie a forței sale; el nu a păstrat decât două forme de sinucidere, le-a îmbrăcat cu cele mai înalte demnități și cele mai adânci speranțe, interzicându-le pe toate celelalte cu amenințări cumplite. Dar martirajul și distrugerea lentă a asceților erau permise.

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă (131)

Condițiile lui Dumnezeu

"Dumnezeu însuși nu poate exista fără oameni înțelepți" - a spus Luther, și pe drept cuvânt, dar "Dumnezeu poate exista și mai puțin fără oameni neînțelepți" - asta n-a mai spus-o bunul Luther!

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă (129)

Știință vs. umanitate

Știința se raportează la înțelepciune ca virtutea la sacralitate; este rece și seacă, lipsită de iubire și neștiind nimic despre sentimentul adânc al insatisfacției și al dorinței. Ea își este folositoare sieși la fel de mult pe cât este de dăunătoare slujitorilor ei, în măsura în care-și transferă asupra lor propriul caracter și, prin aceasta, le osifică într-un fel umanitatea. Ea trece cu o neîndurătoare răceala pe lângă omul mare care suferă, fiindcă știința vede peste tot numai probleme de cunoaștere și fiindcă suferința este, de fapt, în lumea ei, ceva nemaipomenit și de neînțeles, deci, în cazul cel mai bun, încă o problemă.

Friedrich Nietzsche  - Schopenhauer educator

Asumă-ți destinul și nu te încurca în convenții sociale

Noi trebuie să răspundem pentru existența noastră față de noi înșine; prin urmare, nou vrem să fim și timonierii acestei existențe și să nu permitem ca existența noastră să semene cu o necugetată întâmplare. Trebuie să te porți cu ea impertinent și amenințător: mai ales că întotdeauna, atât în cazul cel mai rău, cât și în cel mai bun, o cei pierde. De ce să ne agățăm de acest pământ, de această meserie, de ce să ascultăm ce zice vecinul? E atât de provincial să-ți asumi păreri care, câteva sute de leghe mai încolo, deja nu mai contează. 

Friedrich Nietzsche - Schopenhauer educator

Ceea ce facem

Ceea ce facem nu este niciodată înțeles ci întotdeauna doar lăudat și criticat.

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă

Gândurile

Gândurile sunt umbrele simțămintelor noastre, întotdeauna mai întunecate, mai goale, mai simple decât acestea.

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă

Nietzsche a descoperit principiul familiarității din psihologie

Întotdeauna în tovărășia noastră - Tot ceea ce este apropiat felului meu, în natură și istorie, îmi vorbește, mă laudă, mă împinge înainte, mă consolează; pe celelalte nu le aud sau le uit de îndată. Suntem mereu numai în tovărășia noastră.

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă

Primejdia vegetarienilor

Uriașa preponderență a orezului în alimentație împinge la folosirea opiului și a narcoticelor, la fel cum uriașa preponderență a cartofului ca hrană îndeamnă la rachiu, dar cu urmări mai subtile; consumul de orez conduce și la moduri de gândire și simțire care au efecte narcotice. Aceasta concordă cu faptul că promotorii modurilor narcotice de a gândi și simți, ca de pildă învățătorii hinduși, laudă tocmai un regim alimentar pe care ar dori să-l facă lege pentru mase și care este pur vegetarian; în felul acesta ei vor să provoace și să intensifice nevoia pe care ei sunt capabili să o satisfacă.

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă

O hotărâre primejdioasă

Hotărârea creștină de a găsi lumea urâtă și rea a făcut lumea urâtă și rea.

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă

Al treilea sex

"Un bărbat scund este un paradox, dar este totuși un bărbat - însă femeile scunde, în comparație cu cele înalte, îmi par a fi de un alt sex" spunea un bătrân profesor de dans. O femeie scundă nu este niciodată frumoasă - spunea bătrânul Aristotel.

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă

Integrul

Mai bine dușmănii dintr-o bucată
Decât prietenie încleiată!

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă

Deviza celui puternic

Nu cerși! Iar plânsul tacă!
Ia, te rog, mereu înșfacă!

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă